Sfânta şi Marea Joi la Catedrala Patriarhală

În Sfânta și Marea Joi, 21 aprilie 2022, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia la Catedrala Patriarhală, împreună cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În această zi, când Biserica Ortodoxă pomeneşte instituirea Sfintei Euharistii de către Mântuitorul Iisus Hristos, a fost sfințit, pe lângă Agnețul Liturghiei, și un al doilea Agneț din care se pregăteşte Sfânta Euharistie pentru împărtăşirea grabnică a bolnavilor şi a copiilor, în timpul întregului an.     

În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că prin spălarea picioarelor ucenicilor, Mântuitorul arată un gest cu multe înțelesuri duhovnicești: „Mai întâi, spune Sinaxarul din această zi, El a dorit să le arate o lecție de smerenie ucenicilor, mai ales acelora care umblau după întâietăți. Sinaxarul spune că Mântuitorul a spălat și picioarele lui Iuda, ca să-l rușineze într-un fel, pentru că el, dacă a avut picioarele curate spălate de Iisus, trebuia să meargă în calea Domnului. Însă, Sfintele Evanghelii ne arată că după ce s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului a plecat înainte de terminarea cinei și a mers să-L vândă pe Iisus. Nu mergea într-o cale curată, ci în una a nesincerității și a lăcomiei, pentru că s-a îmbolnăvit cu patima lăcomiei de arginți. Spălarea picioarelor vrea să arate că este vorba nu doar de o curăție a trupului înainte de a participa la Euharistie, ci și a sufletului. (...) Sfinții Părinți și duhovnicii Bisericii au considerat că spălarea picioarelor ucenicilor este și un simbol al spovedaniei. Să ne curățim sufletul de păcate prin lacrimile pocăinței. Nu apă pentru a spăla picioarele este cea mai mare necesitate, ci lacrimi de pocăință pentru iertarea păcatelor”.

În continuare, Preafericirea Sa a spus că în Sfânta și Marea Joi, ziua instituirii Sfintei Euharistii, a fost sfințit, pe lângă Agnețul Liturghiei, și un al doilea Agneț. „Unul a fost scos pentru ziua de astăzi, pentru împărtășirea credincioșilor, și altul pentru a fi păstrat în Chivot de-a lungul anului liturgic. În a treia zi de Paști, marți, acest Agneț, care este Trupul Domnului îmbibat cu Sângele Lui, va fi uscat încet și apoi fărâmat în mai multe părticele și păstrat în Chivotul de pe masa Sfântului Altar. Cu această Împărtășanie se împărtășesc copiii imediat după Botez și Mirungere, ca în aceeași zi când un copil a fost botezat să fie și miruns cu Sfântul și Marele Mir și să primească Sfânta Împărtășanie, deoarece este membru deplin al Bisericii”, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat apoi că în Biserica Ortodoxă centrul vieții spirituale este Taina Sfintei Euharistii „pentru a primi în sufletele și în trupurile noastre iubire milostivă și smerită din iubirea lui Hristos, pentru a primi răbdare din răbdarea Lui, lumină din lumina înțelepciunii lui Hristos și sfințenie din sfințenia Lui. Sfânta Euharistie nu se dăruiește doar pentru iertarea păcatelor, ci și pentru arvuna vieții veșnice”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că rugăciunea cea mai presus de fire din Grădina Ghetsimani a Mântuitorului arată că Iisus se afla într-o stare de întristare extremă. „Acestă rugăciune a lui Iisus, în apropierea Lui aflându-se Petru, Iacob și Ioan, ne duce cu gândul că aceiași ucenici s-au aflat și la Schimbarea la Față a Mântuitorului pe Muntele Taborului. Atunci ei au văzut fața lui Iisus luminată de dumnezeirea Lui, de slava viitoare a Învierii și a Împărăției Cerurilor. În Ghetsimani, însă, au văzut fața Lui desfigurată de întristare, pentru că tot așa va fi fața Lui de durere pe cruce. În ultimul moment de pe cruce cu fața senină a zis «Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu» (Luca 23, 46), arătând astfel că Hristos a trecut de la desfigurarea produsă de durere la pacea și transfigurarea pe care o aduce comuniunea cu Dumnezeu, pentru că El în mod liber a primit să sufere pentru a vindeca pe oameni de păcat. Hristos pe cruce ne eliberează de păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva din care derivă toate păcatele lumii”, a reliefat Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa a spus că mielul pascal jertfit la Paştele iudaic Îl preînchipuia pe Iisus Hristos, Mielul Care Se va jertfi pe cruce prin răstignire la Paştele iudeilor. „Mielul de la Paștele iudaic care a fost insituit la ieșirea poporului din Egipt în noaptea dinaintea plecării poporului iudeu din robia Egitpului Îl reprezintă pe Hristos, Care va fi răstignit la sărbătoarea Paștilor iudeilor. Aceste Paști ale iudeilor au fost înlocuite cu Paștile creștine. De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune «Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi» (I Corinteni 5, 7). El este mielul de Paști, El este Paștele nostru. Paște înseamnă trecere. Sărbătoarea iudeilor amintea de trecerea prin Marea Roșie a poporului, când s-a eliberat de robia Egiptului. În Hristos, Paștele nu mai este legat de eliberarea poporului din robia Egiptului, ci eliberarea din robia păcatului. Trecerea nu este prin Marea Roșie, ci prin sângele roșu al Jertfei Sale, este trecerea de la moarte la viață, de la cruce la Înviere. Este trecerea de la moarte la viață veșnică. Această sărbătoare mare a Sfintelor Paști este anticipată în însăși Sfânta Euharistie pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dăruit-o ca semn al iubirii Lui milostive și smerite și ca izvor de bucurie, de înviere și de viață veșnică”, a precizat Întâistătătorul Bisericii noastre.