Sfântul Atanasie Atonitul, prăznuit în Parohia Domaşnea

Singura parohie din Episcopia Caransebeşului şi din Banat, cu hramul "Sfântul Atanasie al Atonului" şi-a sărbătorit marţi ocrotitorul. Cu acest prilej, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, s-a aflat în mijlocul credincioşilor domăşneni şi a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, alături de un sobor de preoţi, fii ai satului şi numeroşi credincioşi.

Cu prilejul vizitei chiriarhale în parohia Domaşnea, Preasfinţitul Părinte Lucian a binecuvântat lucrările la noua casă parohială, amenajată în unul din imobilele parohiei din localitate. Toate aceste osteneli s-au realizat prin osârdia preotului paroh Iosif Trenţ, a Consiliului parohial şi a binefăcătorilor domăşneni, şi nu numai. În cuvântul său de învăţătură, Preasfinţitul Lucian a subliniat: "Când a ajuns Sfântul Atanasie în Muntele Athos nu exista o viaţă monahală organizată, nu exista o mănăstire de obşte, existau călugări care vieţuiau idioritmic, se adunau câţiva ucenici în jurul unui părinte şi vieţuiau acolo în rugăciune, post, meditaţie şi muncă. Când a văzut Sfântul Atanasie frumuseţea acestui loc, a preferat să stea o vreme sub îndrumarea unui părinte îmbunătăţit, şi după aceea s-a retras mai aproape de vârful Atonului, care are peste 2.000 de metri, şi acolo a sihăstrit mulţi ani până când împăratul Bizanţului văzând râvna Sfântului Atanasie şi faptul că este priceput şi la probleme administrative a hotărât să ctitorească o mănăstire, o mănăstire în care părinţii şi fraţii să vieţuiască de obşte. Astfel, a luat fiinţă, în a doua jumătate a secolului al X-lea, Mănăstirea Marea Lavră din Muntele Athos, ctitorită de sfântul pe care noi astăzi îl pomenim, Atanasie al Atonului. Până astăzi se păstrează pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră izvorul Sfântului Atanasie şi peştera Sfântului Atanasie, unde el s-a rugat îndelung, acesta devenind aşadar începutul vieţii monahale de obşte din muntele Athos".

Comuna Domaşnea reprezintă un reper administrativ, dar şi spiritual pentru judeţul Caraş-Severin şi pentru Eparhia Caransebeşului. Declarată de către venerabilul istoric Nicolae Iorga biserică monument istoric naţional, edificiul eclesial din Domaşnea străjuieşte înălţimea "Ciregăului" deasupra Văii Timişului, care brăzdează munţii Banatului.

Documentele menţionează că acest hram a fost atribuit de către episcopul sârb Maxim Minulovici, care a binecuvântat biserica în data de 5 iulie 1833, în ziua prăznuirii sfântului atonit. Biserica din Domaşnea s-a zidit între anii 1807-1817. O clădire foarte solidă, la zidirea căreia comandamentul militar grăniceresc a dat concurs nelimitat şi a adus chiar un arhitect de la Viena. Nu mai puţin însă au contribuit credincioşii, dintre care unii şi-au vândut pământurile, numai ca biserica să poată fi terminată. Aceasta a fost pictată în anul 1823 de Dimitrie Popovici, iar pictura a fost refăcută de pictorul Dimitrie Turcu din Oraviţa în anul 1834. Deşi documentele menţionează de sfinţirea bisericii în anul 1833 la data de 5 iulie de către episcopul ortodox sârb Maxim Minulovici, s-a constatat că în Sfânta Masă nu au fost aşezate sfintele moaşte, biserica fiind doar binecuvântată.