Sfântul Serafim de Sarov cinstit la Mănăstirea Sihăstria Putnei

Un articol de: Maria Burlă - 04 Ianuarie 2014

Unul dintre cei mai populari sfinţi ortodocşi cunoscuţi pentru dragostea şi blândeţea lor, care a afirmat că dobândirea Duhului Sfânt este adevăratul scop al vieţii creştine, Sfântul Serafim de Sarov a fost cinstit la început de an în inima Bucovinei, la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

Mulţimea credincioşilor prezenţi au înfrumuseţat sărbătoarea, înălţând împreună cu monahii rugăciuni de mulţumire ocrotitorului bisericii mari a mănăstirii, celui „care s-a arătat cu adevărat înger pe pământ şi serafim în trup“.

„Dumnezeu a ştiut că în zilele noastre este nevoie şi de certare, dar şi de multă blândeţe“

În cuvântul de învăţătură, arhim. Damaschin Luchian a arătat faptul că dintru început, de la naşterea Sa şi până la sfârşitul veacurilor, Dumnezeu lucrează în chip minunat şi diferit pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, ţinând cont de timpul istoric, de specificul locului, de sufletele oamenilor care la un moment dat sunt într-un fel, în alt moment, în alt fel.

„Am avut în istoria Bisericii sfinţi precum au fost Sfântul Ioan Botezătorul, sfinţi care au biciuit cu cuvântul, prin mustrare, însă din iubire. Avem însă şi sfinţi care au înţeles să-L propovăduiască pe Dumnezeu şi să-i ajute pe oameni la mântuirea lor altfel. Nu-l văd pe Sfântul Serafim de Sarov pus alături de Sfântul Ioan Botezătorul, deşi în împărăţia lui Dumnezeu sunt împreună. Uitaţi-vă la icoana sa; veţi vedea chipul bătrânului înţelept care-şi primeşte nepoţii în braţe şi îi mângâie. Asemenea lui au fost şi Sfântul Siluan Athonitul, asemenea lui a fost şi bătrânul nostru Paisie Olaru. Dumnezeu a ştiut că în zilele noastre, în anumite momente, este nevoie şi de certare, dar şi de multă blândeţe“, a precizat sfinţia sa.

„Biserica îl socoteşte pe Sfântul Serafim de Sarov între cei cuvântători de Dumnezeu“

Aşa cum se cântă şi în troparul său, „Sfântul Serafim a fost dat propovăduitor al iubirii lui Hristos lumii întregi“, nu doar celor din timpul lui, nu doar ortodocşilor, iar Biserica îl socoteşte între teologi, între cei cuvântători de Dumnezeu. Se mai spune că el „pe Cel smerit şi blând a văzut, şi inima Aceluia a cunoscut-o“.

Sfântul Siluan Athonitul ne arată această diferenţă între a cunoaşte pe Dumnezeu prin vedere şi a-L cunoaşte prin Duhul Sfânt. În scrierile sale, el afirmă că este o mare deosebire între omul simplu care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt şi omul, chiar foarte mare, care n-a cunoscut harul Duhului Sfânt. Este o mare deosebire între a crede numai că Dumnezeu există, cunoscându-L prin natură sau din Scripturi, şi a cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt. În omul care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, duhul său îi arde ziua şi noaptea din iubire pentru Dumnezeu şi sufletul său nu se poate lipi de nimic din cele pământeşti. Sufletul care n-a făcut experienţa dulceţii Duhului Sfânt se umple de slava deşartă a acestei lumi, de bogăţie, de putere, dar când a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt, tânjeşte numai după Domnul. Iar bogăţiile şi slava lumii nu înseamnă nimic pentru el. Sufletul care a gustat Duhul Sfânt se deosebeşte după gust, căci scris este gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt acela a gustat smerenia, s-a asemănat Învăţătorului său, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a ajuns asemenea Lui.

„Fiule, şi acesta, Sebastian monahul, este din neamul nostru“

Pentru obştea de la Sihăstria Putnei, hramul bisericii este şi o zi de aducere-aminte, de pomenire şi cinstire a celui prin care Dumnezeu a lucrat ca, după două sute de ani de pustiire în aceste locuri, să înflorească din nou viaţa monahală: monahul Sebastian.

„Părintele nostru Sebastian împlineşte zilele acestea cinci ani de când Domnul l-a chemat la Sine după o viaţă de jertfă închinată Lui, după o viaţă în care a iubit frumuseţea casei lui Dumnezeu şi a sfintelor slujbe. Sfinţia sa îşi odihneşte somnul până la obşteasca înviere sub streaşina bisericii pe care el a zidit-o, în apropiere de strana în care el ne aştepta la Vecernie pe noi, cei mai tineri şi mai neputincioşi; aştepta să vină părintele şi să dea binecuvântare pentru începutul sfintei slujbe. Sfântul Serafim a fost unul dintre cei iubiţi foarte mult de Maica Domnului. Părintele nostru Sebastian a iubit-o şi el din toată inima pe Împărăteasa Cerurilor. Iar dacă Sfântul Serafim a văzut-o şi a auzit-o pe Maica Domnului spunându-I Fiului ei: «Acesta este din neamul nostru», nădăjduim la Maica Domnului că şi pentru părintele nostru Sebastian tot aceste cuvinte îi va spune Fiului ei: Fiule, şi acesta, Sebastian monahul, este din neamul nostru. Să dea Dumnezeu, fraţilor şi surorilor, ca şi noi, pentru rugăciunile Sfântului Preacuviosului Părinte Serafim de Sarov, să nădăjduim cu sfială, dar în acelaşi timp cu bună credinţă la mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului ca aceste cuvinte să se spună şi pentru noi: Şi aceştia sunt, Fiul meu, din neamul nostru“, a concluzionat arhim. Damaschin Luchian, în cuvântul de învăţătură.

„Bucuria ta, părinte, dăruieşte-ne-o din Cer“

La final, credincioşii au participat şi la slujba de pomenire pentru monahul Sebastian.

Biserica mare a Mănăstirii Sihăstria Putnei, ridicată în stil ştefanian, mai poartă şi hramul „Izvorul Tămăduirii“ (vinerea din Săptămâna Luminată).

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a compus câteva poezii închinate Sfântului Serafim. Redăm câteva versuri care pot constitui o rugă a noastră de toate zilele către cel care mijloceşte pentru noi înaintea Bunului Dumnezeu: Cuvioase Serafime!/ Îngerule pământesc,/ Caută din înălţime/ Spre acei ce pătimesc!/ Bucuria ta, părinte,/ Dăruieşte-ne-o din Cer,/ Şi cu dragoste fierbinte/ Să-l întorci pe cel stingher./ Şi precum izvor de pace/ Pe pământ te-ai arătat, / Pentru pacea lumii astăzi/ Roagă-te neîncetat!