În Cimitirul „Eroii Revoluției” din Capitală au fost pomeniți sâmbătă, 21 decembrie 2024, martirii din decembrie 1989. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul,
Sfințirea Bisericii „Sfântul Cuvios Ioan Iacob” din Urecheni
În Duminica a 10-a după Rusalii, 13 august, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a sfințit biserica Schitului Urecheni, Neamț, pusă sub ocrotirea Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul.
Sute de oameni veniți din tot județul au poposit pentru câteva ore în localitatea Urecheni pentru a participa la slujba de târnosire a Bisericii „Sfântul Cuvios Ioan Iacob” din cadrul schitului întemeiat de ctitorul Mănăstirii Petru Vodă, arhimandritul Iustin Pârvu. După pecetluirea Sfintei Mese și binecuvântarea picturii, clericii au oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Altarul de vară amenajat în curtea așezământului.
În cadrul Liturghiei, monahul Rafael Amarandei a fost hirotonit întru ierodiacon pe seama Mănăstirii Petru Vodă, ierodiaconul Iosif Ursu a fost hirotesit arhidiacon, iar egumenul Schitului de la Urecheni, ieromonahul Chesarie Niculiță, a fost ridicat la rangul de protosinghel. Totodată, binefăcătorii așezământului au primit distincții de vrednicie.
După citirea textului evanghelic, Părintele Mitropolit a arătat în cuvântul de învățătură că prin intermediul Bisericii omul poate dobândi mântuirea și poate birui păcatul: „Biserica este locul unde omul se luptă în rugăciune către Dumnezeu pentru sine și pentru alții. Biserica este în același timp locul unde omul încearcă să înțeleagă adevărul că doar devenirea noastră precum pruncii, adică dobândirea nevinovăției lor, sau tinderea spre această inocență, ne transformă pe noi, creștinii, în membri ai Împărăției cerurilor. Da, Biserica este locul în care ne luptăm în rugăciune către Dumnezeu. La Sfânta Proscomidie, în timpul Utreniei, al Dumnezeieștii Liturghii, ne rugăm lui Dumnezeu din Altar și dumneavoastră, poporul lui Dumnezeu, răspundeți cu «Doamne miluiește», sau cu celelalte părți ale dialogului de rugăciune, pentru că simțim că fără de rugăciune suntem precum peștele fără apă, floarea fără soare sau umiditate, sau noi fără de aer”.