Sfinţirea cea Mare a Apei la Mănăstirea Izbuc

De Bobotează, când primim de la Dumnezeu "harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului", Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în cea mai veche vatră sihăstrească din Bihor, Mănăstirea Izbuc, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica mare a aşezământului monahal bihorean.

În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, Preasfinţitul Sofronie a subliniat faptul că sărbătoarea Bobotezei, numită şi Epifanie sau Teofanie, "este o sărbătoare cu puternică încărcătură treimică, la fel ca şi Rusaliile", deoarece Evanghelia praznicului ni-L descoperă pe Dumnezeu ca "treime de persoane". Fiul, Cuvântul lui Dumnezeu, Şi-a luat fire omenească "pentru a veni să aşeze, din nou, lumea în ceea ce fusese înainte de căderea în păcat a primului om, vine şi se face Noul Adam". Astfel, Mântuitorul vine la Iordan să primească botezul de la Ioan "pentru a prilejui lumii descoperirea Preasfintei Treimi". Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în apa Iordanului "este un semn al reaşezării lumii, al recreerii lumii prin venirea Creatorului, a Fiului lui Dumnezeu în Creaţie".

Prefigurarea Botezului în Vechiul Testament

Preasfinţia Sa a arătat apoi că Botezul Domnului a fost prefigurat de mai multe ori în Vechiul Testament. Mai întâi prin "apele primordiale ale creaţiei, peste care se purta Duhul lui Dumnezeu", apoi prin potopul din vremea lui Noe, persoană prin care Dumnezeu "a salvat sămânţa umanităţii pentru ca oamenii să nu moară". A treia prefigurare a Botezului o avem în apa Mării Roşii prin care a trecut poporul Israel când a fost izbăvit din robia egipteană, ceea ce duhovniceşte înseamnă "trecerea de la robia păcatului la libertatea luminii dumnezeieşti". Apa Iordanului în care s-a botezat Mântuitorul Iisus Hristos "prefigurează botezul din apă şi din Duh". În virtutea acestui fapt a avut loc trimiterea Apostolilor la propovăduire "prin botezul în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".

"De aceea, noi vom săvârşi până la sfârşitul veacurilor botezul în numele Sfintei Treimi, prin întreită cufundare, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, botez prin care cel care se botează intră într-o viaţă nouă, o viaţă duhovnicească, o viaţă în Duhul Sfânt, o viaţă în care propria lui existenţă, a celui botezat, este recreată", a arătat PS Sofronie.

Mântuitorul Iisus Hristos se apropie de propriul botez în stare de chenoză, de micşorare, "s-a golit pe Sine chip de rob luând", de smerenie. În această stare de "smerenie deplină" îşi începe misiunea publică Fiul lui Dumnezeu. "Prin această smerenie a vrut să arate cât de mult iubeşte Dumnezeu pe om şi cum lasă Dumnezeu totul, strălucire, putere, ca să nu-l înspăimânte pe om, care ajunsese rob al păcatului. De aceea, la Iordan, într-un fel tainic, mistic este rupt păcatul lui Adam", cum găsim scris şi într-una din rugăciunile de sfinţire a apei din această zi de mare praznic: "Astăzi, păcatele oamenilor se curăţă în apele Iordanului", după cum a arătat PS Sofronie.

"În apele botezului moare omul cel vechi"

În continuarea cuvântului său, chiriarhul Oradiei a explicat celor prezenţi semnificaţia teologică a actului Botezului Domnului, aşa cum este el reliefat de icoana canonică a sărbătorii, precum şi semnificaţia botezului prin care noi, creştinii, începem viaţa duhovnicească în Trupul tainic al lui Hristos, Sfânta Biserică.

Teologic, apele Iordanului sunt numite "mormânt lichid", pentru că "preînchipuie mormântul în care a fost coborât trupul cel mort după răstignirea pe Cruce, până când a înviat. Acesta este şi motivul pentru care, în icoana canonică a Botezului Domnului, apele Iordanului trec de capul Mântuitorului, arătând că e îngropat ca într-un mormânt lichid fiindcă, prin cufundarea în apele botezului, moare omul cel vechi, al păcatului, şi ia chip, în cel ce se botează, Adam cel Nou, adică Hristos". Mormântul Domnului este prefigurat în apele Iordanului şi simbolizat de apa botezului. "De aceea, cel ce se botează trebuie botezat prin cufundare, ceea ce înseamnă scufundarea cu totul în apă, nu o simplă baie, aşezarea în cristelniţă şi turnarea apei peste cap, ci scufundarea pur şi simplu", a accentuat Preasfinţia Sa.

În Biserica primară, în ziua de Bobotează, ca şi la Crăciun, se botezau mulţimi mari de oameni. "De aceea, noi cântăm la începutul Sfintei Liturghii în loc de "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi", care este o cântare treimică, cântăm şi la Bobotează "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat", pentru că în numele Preasfintei Treimi se face botezul". Botezul închipuie moartea omului Vechi şi învierea celui Nou. Prin aceasta, Hristos ia chip, se naşte în noi. "Fiul lui Dumnezeu Îşi ia fire omenească, El, Cel îmbrăcat cu lumina ca şi cu o haină, se îmbracă în firea omenească, îşi ascunde slava în chipul robului pentru ca pe noi, oamenii, dezbrăcaţi de slavă prin căderea lui Adam, să ne îmbrace în chipul Său, al lui Adam cel Nou. De aceea, noi, cei botezaţi în numele lui Hristos, suntem îmbrăcaţi întru Hristos", a spus în încheiere Vlădica Sofronie.

Slujba Aghesmei Mari

În cadrul Sfintei Liturghii, PS Sofronie l-a hirotonit pe monahul Chiril în treapta de ierodiacon şi pe ierodiaconul Casian în treapta de ieromonah, amândoi fiind vieţuitori ai sfintei Mănăstiri Izbuc.

După Rugăciunea Amvonului, din cadrul Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a săvârşit, aşa cum prevede rânduiala slujbei din ziua de Bobotează, slujba Aghesmei Mari, care se foloseşte pentru sfinţirea, binecuvântarea şi sănătatea sufletească şi trupească a tuturor credincioşilor "ce o vor lua cu credinţă şi vor gusta dintr-însa".