Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Simpozion Internaţional de Bizantinologie la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi
La Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi a avut loc ieri, 27 noiembrie a.c., Simpozionul Internaţional de Bizantinologie, organizat în cadrul Grantului CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior), cu temele „Cercetarea Ştiinţifică în artele bizantine“ şi „Rolul misionar al artelor bizantine în actualitate“.
Invitatul special a fost Înalt Preasfinţitul Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, care a vizitat mai întâi capela Universităţii, după care a participat la simpozionul dedicat artei bizantine. IPS Părinte Mitropolit Teofan a vizitat expoziţia de artă şi restaurare, de la parterul universităţii, după care a mers în capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă“, pentru a semna sfântul antimis. La finalul acestui moment, pr. Florin Bucescu, profesor de muzică în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu“, a adresat un cuvânt de bun venit Întâistătătorului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, afirmând că „vizita IPS Voastre la Universitatea de Arte «George Enescu» din Iaşi evidenţiază dorinţa de a cunoaşte cum învaţă şi se roagă împreună profesorii şi studenţii îndrăgostiţi de frumosul artistic“. Legătura dintre Biserică şi Universitatea de Arte IPS Teofan şi-a manifestat bucuria de a fi în capela Universităţii şi a nădăjduit că duhul creştin îi va inspira pe profesori şi studenţi spre frumuseţea către Dumnezeu: „De obicei, atunci când intrăm într-o instituţie bisericească, suntem întâmpinaţi de icoane, cântări bisericeşti, preoţi în veşminte şi creştini evlavioşi. Şi sufletul nostru se bucură. Intrând în această instituţie, eram pregătit să păşesc într-un aşezământ eminamente laic. Venind aici, sus, pătrunzând în spaţiul acesta bizantin, mi-am dat seama că am pătruns într-un spaţiu care are o anumită nuanţă de inedit în societatea românească. Dacă ne referim puţin la întâlnirea dedicată lumii bizantine astăzi, ne dăm seama că, într-o formă specifică, bizanţul se prelungeşte puţin în această instituţie, unde sunt preocupări eminamente laice, unde prezenţa elementelor bisericeşti, în diferitele sale ipostasuri, se simte acasă“. Prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, a ţinut, la rândul său, să mulţumească IPS Teofan pentru că a venit în capela universităţii pe care o conduce şi, implicit, la simpozionul dedicat artei bi-zantine: „După 1990, noi am ţinut o legătură strânsă cu Biserica, drept dovadă fiind această capelă zugrăvită de pictorul Dimitrie Gavrilean, cu două generaţii de studenţi. Noi am avut legături speciale cu Biserica la manifestările noastre şi astăzi am continuat cu acest simpozion care a fost organizat în colaborare cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi cu cei din alte instituţii care slujesc cultura religioasă“, a subliniat prof. univ. dr. Viorel Munteanu. IPS Teofan a primit din partea rectorului Universităţii de Arte „George Enescu“ o icoană cu „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“, medalia jubiliară „145 de ani de la înfiinţarea învăţământului artistic în Iaşi“ şi o diplomă de onoare. „O cultură fără credinţă nu se mai poate înălţa către cer“ Simpozionul Internaţional de Bizantinologie a început prin cuvântul prof. univ. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu“ din Iaşi, adresat invitaţilor din Grecia, Ucraina, Republica Moldova şi, nu în ultimul rând, din România: „Suntem într-un moment de întâlnire a artei cu sacrul, a laicului cu religiosul. Cu alte cuvinte, suntem la întâlnirea culorii şi versului cu sunetul, a culorii meditaţiei şi sunetului înălţate într-un act artistic, cât şi într-unul religios, dimensiuni ce ne fac să ne gândim la artist ca la un om ce intră în atelier ca într-un spaţiu spiritualizat. Atât expoziţia, cât şi muzica bizantină, îmbinate în actul artistic şi cel religios, ne oferă un prilej în care se confirmă încă o dată una dintre tezele filosofice ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care ne spune că „o cultură fără credinţă nu se mai poate înălţa către cer“. La Conservatorul ieşean, muzica religioasă bizantină a fost predată, timp de aproape un secol, datorită iniţiativei unor muzicieni generoşi, precum Petru Stupcanu sau Grigore Panţiri, accentul căzând pe învăţarea muzicii vocale armonică. Acest simpozion este deschis unei abordări multivalente a diverselor aspecte specifice domeniului muzicologiei bizantine, încurajând pe foştii abolvenţi de la specializarea „Muzica religioasă“, în prezent profesori, ca şi pe studenţi, masteranzi sau doctoranzi. Civilizaţie, ca pregustare a împărăţiei cerurilor IPS Teofan a vorbit în cuvântul său despre modul în care cultura, muzica şi spiritualitatea bizantină au reuşit să rămână până în zilele noastre, chiar dacă Imperiul Bizantin nu mai există: „Bizanţul nu a dispărut şi nu putea să dispară“, spunea Nicolae Iorga. „Dovada acestei realităţi este dată, la peste 600 de ani de la căderea Constantinopolului, de preocuparea încă vie faţă de lumea fascinantă şi contradictorie a Bizanţului. Într-un mod vădit conştient la unii, dar nu mai puţin real la alţii, bizantinii erau consecvenţi în demersul lor de a încerca să instaureze pe pământ un model de civilizaţie, ca pregustare aici şi acum a împărăţiei cerurilor ce urma să fie. Ei au îndrăznit să spere într-o manifestare pe pământ a împărăţiei lui Dumnezeu, arătată nu numai în Liturghie, dar şi în realitatea economică, socială, culturală, ecleziastică sau juridică. Totul se dorea a fi inspirat din preceptele Evangheliei, a fi călăuzit de gândirea Sfinţilor Părinţi, a fi însufleţit de idealuri ascetice, având o orientare eshatologică“, a arătat Înalt Preasfinţia Sa. „Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor“ „Bizanţul avea drept constituţie Sfânta Scriptură, drept capitală spirituală Ierusalimul, ca parlament Sinoadele Ecumenice, ca flamură fiind crucea. Aşa se explică prezenţa lui Dumnezeu în mai toate ramurile vieţii unui bizantin“, a mai explicat Înalt Preasfinţitul Teofan, afirmând despre cultura bizantină şi Ortodoxie „că sunt două realităţi identice. Odată ce elementele culturale diverse sunt absolvite de teologia bizantină creştină, acestea devin universale. În acest context se poate înţelege de ce Ortodoxia a rămas o realitate prezentă în sufletul maselor, de ce credinţa mărturisită în Biserica Ortodoxă este o credinţă a poporului şi nu poate fi dislocată din inima acestuia. Acest fapt a ajutat Biserica Ortodoxă să supravieţuiască în vremuri tulburi. Bizanţul are încă mult de spus românului de azi sau de mâine. Bisericile noastre, credinţa noastră, cântul nostru bisericesc sunt datorate în mare parte Bizanţului şi crezului său“. ▲ Capela universităţii, cu funcţii didactice şi liturgice Capela cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir“ şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă“ a Universităţii de Arte „George Enescu“ a fost restaurată între anii 2002 şi 2003. A fost sfinţită pe 11 octombrie 2003 de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Capela este aşezată pe locul unui paraclis mai vechi, care a fost desfiinţat în anul 1848 de regimul comunist. Noua pisanie a capelei marchează evenimentul de la 11 oc-tombrie 2003, precum şi numele fostului rector, pictorul Dimitrie Gavrilean, care, ajutat de cadrele didactice, a reuşit să rectitorească în acelaşi loc capela de astăzi. Capela universităţii este preocupată de satisfacerea nevoilor religioase ale acestora, oferind un program redus de slujbe, efectuate mai ales la cerere. De trei ani îndeplineşte o funcţie didactică pentru studenţii din anii I şi II de la specializarea muzică religioasă, reînfiinţată în anul 2005 în cadrul Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru. Sfântul lăcaş are şi un rol cultural artistic, prin organizarea de conferinţe pe teme de artă religioasă, recitaluri de muzică sacră, concerte sau mici serbări de Crăciun.