În Sala Conventus a Palatului Patriarhiei a avut loc joi, 19 ianuarie, sesiunea de comunicări științifice „Unirea Principatelor Române (1859) - sărbătoare națională”. La evenimentul prezidat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au fost susținute referate în care a fost explicat contextul înfăptuirii acestui act fundamental al istoriei naționale. La final, au fost prezentate trei tablouri din Palatul Patriarhiei: Unirea Principatelor și portretele Mitropolitului Nifon Rusailă şi domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
În deschidere, acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a susținut un referat științific în care a explicat importanța reformelor lui Alexandru Ioan Cuza. „S-a spus că 24 ianuarie nu este o dată semnificativă, că nu reprezintă nimic și că dubla alegere, în fond, nu a schimbat nimic ca realizare concretă. Ziua de 24 ianuarie 1859 s-a dovedit a fi un început de drum extraordinar, la capătul căruia se afla România edificată. Fără ceea ce s-a împlinit la 24 ianuarie este greu de imaginat unirea efectivă. A fost o unire extraordinară, cu ecou în teritoriile aflate sub stăpâniri străine, care reprezentau mai mult de jumătate din viitoarea Românie de la 1918. Teritoriile aflate sub stăpâniri străine erau mai mult decât România. S-a mai spus că Alexandru Ioan Cuza a greșit prea mult. El a avut multe sarcini, dar trei au fost foarte mari. Prima a fost recunoașterea dublei alegeri, pentru că era domn doar pentru Moldova și Țara Românească, pentru străinătate nu era. A doua sarcină mare a fost desăvârșirea Unirii. El era ales domn, dar erau două parlamente și două guverne. Sarcina cea mai mare a fost reprezentată de marile reforme. (…) Cuza a făcut reforme extraordinare. Minunea de la 24 ianuarie a fost, putem spune, dumnezeiască, dar și o minune românească. Atunci Europa a luat act pentru prima oară că poporul român există și că și-a luat soarta în mâini”, a spus președintele Academiei Române.
În continuare, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, a evidențiat implicarea lui Mihail Kogălniceanu în înfăptuirea Unirii Principatelor Române: „S-au evocat aici lucruri foarte importante și delicate, precum problema secularizării. S-a mai evocat și cazul Moldovei. Puțină lume știe că în divanele ad-hoc ale Moldovei, la un moment dat s-a pus problema autonomiei Bisericii moldovenești, iar în spatele acestei acțiuni era un mare intelectual și patriot, Mihail Kogălniceanu. Ideile reformiste în ceea ce privește Biserica au fost ale lui Kogălniceanu. Știm sigur că el și-a pus doi intelectuali ai Bisericii, Neofit Scriban, și acel fiu de țărani din Neamț ajuns episcop, Melchisedec Ștefănescu, să scrie niște broșuri în sensul pe care îl voia adunarea ad-hoc. Însă cei trei au virat și au început să vorbească despre unire”.
De asemenea, Răzvan Mihai Clipici, inspector eparhial (director) la Componenta cultură a Sectorului cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale, a susținut un referat intitulat „Copia recentă a tabloului «Proclamarea Unirii de Theodor Aman», aşezată în Palatul Patriarhiei”. „Pictorul Theodor Aman, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București, a fost unul dintre primii artiști plastici care s-au remarcat în spațiul românesc în compozițiile istorice. Referitor la Unirea Principatelor Române, el a mai realizat alte două tablouri în anul 1857. Tabloul «Hora Unirii» la Craiova reprezintă un moment istoric la care Theodor Aman a fost martor în 9 octombrie 1857, tabloul înfățișând o scenă petrecută noaptea, care impresionează prin alternanța zonelor întunecate cu cele luminoase. Cel de-al doilea tablou este intitulat «Unirea Principatelor» și reprezintă o scenă alegorică cu două femei tinere îmbrăcate în costume populare și care se țin de mână. Prin buna colaborare dintre Patriarhia Română și Muzeul Național de Istorie a României, în anul 2022, la inițiativa și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-a realizat o copie fidelă după tabloul original al lui Theodor Aman, intitulat «Proclamarea Unirii - 24 ianuarie 1859», aflat în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Acest tablou a fost așezat în Sala Conventus a Palatului Patriarhiei spre a aduce aminte vizitatorilor de evenimentul măreț al proclamării Unirii Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859”, a precizat Răzvan Mihai Clipici.
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat urmările Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859: „Unirea din 24 ianuarie 1859 a avut două urmări mari. În anul 1881, statul numit România a fost ridicat la rangul de regat. Cinci ani mai târziu, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol a ținut cont că România este regat și i-a acordat autocefalia. Alexandru Ioan Cuza a dorit autocefalia Bisericii Ortodoxe Române ca exprimare a autonomiei și independenței pe care o dorea și pentru țară, și pentru Biserică, dar vedem că Patriarhia Ecumenică nu a răspuns pozitiv decât după ce România a avut rangul de regat, adică avea în frunte un basileu. Unirea cea Mare sau de vârf din 1918 a atras după sine, în 1925, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale la rangul de Patriarhie. După realizarea unirii naționale a urmat și o promovare a demnității Bisericii poporului român. De aceea, Biserica a binecuvântat prin Te Deum toate întrunirile care au avut loc în favoarea unirii și de aceea continuă și astăzi să aducă mulțumire lui Dumnezeu pentru această realizare”.
La final, părintele Liviu Nechita, consilier patriarhal, directorul Centrului de Conferințe - Palatul Patriarhiei, a prezentat Tabloul „Unirea Principatelor”, copie pictată de C. Ioan Vasilescu în anul 1908, după stampa alb-negru a lui Petre Alexandrescu, din Palatul Patriarhiei, precum și tablourile Mitropolitului Nifon Rusailă și domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Sala „Europa Christiana” a Palatului Patriarhiei.
.jpg)
