În seara zilei de marți, 17 martie, Facultatea de Drept din București a găzduit conferința intitulată „Doamne, învață-mă să fiu om!” Prelegerea a fost susținută de părintele dr. Răzvan Ionescu, prodecan al Centrului de Studii și Cercetări „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Paris. În același cadru a fost lansat și un volum dedicat dezvoltării umane într-o epocă dominată de progresul tehnologic. Dialogul dintre teologie, vocația spirituală a omului, știință și provocările contemporane a fost abordat de părintele Răzvan Ionescu pe parcursul conferinței desfășurate în Aula Magna a Facultății de Drept din Capitală. O atenție deosebită a fost acordată provocărilor pe care inteligența artificială le aduce în rândul societății. „Există un chip foarte personal și personalizat cu care fiecare dintre noi Îl trăiește pe Dumnezeu. Astăzi există tendințe globale ale oamenilor de a-L ocoli pe Dumnezeu și a se descurca singuri. Oferta tehnologică alimentează porniri și căutări în direcția auto-îndumnezeirii, lucru care poate suna fascinant, dar care nu provine din cultura creștină. Cred că, dacă ne dăm seama că deciziile noastre au un impact existențial, adică au repercusiuni asupra vieții întregi și asupra a ceea ce devenim în veșnicie, ajungem la concluzia că, fără a ne preda în mâinile lui Dumnezeu, autorul adevărat al proiectului care suntem noi, nu putem învăța să fim oameni”, a declarat părintele Răzvan Ionescu pentru TRINITAS TV.
Slujba de pomenire de 40 de zile pentru părintele Ioan Apetroaiei
De sărbătoarea Bunei Vestiri se împlinesc 40 de zile de la trecerea în veşnicie a distinsului preot Apetroaiei Ioan din parohia Cracăul Negru, Protopopiatul Tg. Neamţ. Fiind un teolog desăvârşit, a conceput misiunea şi slujirea Bisericii tot într-un mod desăvârşit - o rânduială perfectă în parohie, o cooperare cu credincioşii bazată pe respect şi ajutor.
Misiunea preotului Apetroaiei Ioan s-a împletit cu cea a constructorului: o biserică nouă, care este o adevărată catedrală, un centru social-cultural şi o clopotniţă. Iubirea creştină faţă de credincioşi a fost mărturisită prin prezenţa numeroasă a acestora în jurul preotului - atât în viaţa sa, la slujba înmormântării, precum şi în ultima perioadă, mergând în permanenţă să aprindă o lumânare la mormântul său.
A fost un părinte drag, educându-şi fiica cu frică de Dumnezeu şi dorinţă de carte, a fost un soţ desăvârşit, sprijinindu-şi soţia în toate realizările familiale, misionare şi profesionale. La cei 60 de ani mai avea o dorinţă: să primească binecuvântarea sfinţirii bisericii noi şi a centrului social-cutural.
.jpg)
