Slujire arhierească la stavropighia patriarhală din Techirghiol

Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, s-a aflat duminică, 6 august, în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii „Sfânta Maria”-Techirghiol, stavropighie patriarhală, județul Constanța. Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie la Altarul de vară al așezământului monahal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, și a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat sensurile duhovnicești ale evenimentului petrecut pe Muntele Tabor.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a explicat motivul pentru care Mântuitorul Hristos i-a luat cu Sine pe cei trei ucenici pe Muntele Tabor: „El a voit să facă în așa fel, încât apostolii să nu se smintească la ­vederea pătimirilor Sale luate de bunăvoie, pe care avea să le îndure pentru noi în firea Sa omenească. Ucenicii Îl cunoșteau, într-adevăr, ca Om, dar nu știau că era Dumnezeu; Îl cunoșteau ca Fiu al Mariei, ca Om trăind cu ei în lume, dar pe Muntele Taborului El le-a arătat că era Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși. Iisus i-a luat pe munte și le-a arătat, «pe cât li se putea», Împărăția Sa mai înainte de a îndura pătimirile, le-a arătat puterea Sa înaintea morții Sale, slava Sa înaintea batjocurilor și mărirea Sa înaintea umilințelor. Astfel, atunci când El avea să fie prins și răstignit de către iudei, apostolii să știe că n-o îngăduise din slăbiciune, ci de bunăvoie, pentru mântuirea lumii. Hristos i-a luat pe munte și le-a arătat slava Dumnezeirii Sale ­înainte de Învierea Sa. Astfel, atunci când El avea să învieze din morți în slava firii Sale dumne­ze­ieș­ti, ei vor recunoaște că El nu primise această slavă ca răsplată pentru suferința Sa, ca și când ar fi avut nevoie, ci că o avusese din veci”.

În continuare, ierarhul a vorbit despre efectul pe care minunea de pe Muntele Taborului ar fi trebuit să-l aibă asupra ucenicilor Mântuitorului. „Când Mântuitorul a fost arestat, când a fost dus în curtea arhiereului Caiafa, când a început interogatoriul - ce s-a întâmplat cu Petru, care a fost martorul Schimbării? El s-a speriat, și nu doar el singur. Noi nu știm nimic despre Iacov, care, de asemenea, a fost pe Muntele Tabor, dar și el, cu sigu­ranță, a fugit împreună cu ceilalți apostoli. Doar unul, Ioan, după cum știm cel mai tânăr, a păstrat marele sentiment al fidelității și dragostei față de Iisus. Această fidelitate l-a ajutat să nu fugă, să nu se ascundă, ci, împreună cu Maica Domnului, să fie prezent și pe Golgota. Însă toți ceilalți, inclusiv Petru, s-au risipit. Însă, nu întâmplător azi la Sfânta Liturghie s-a citit un fragment din Epistola a ­doua sobornicească a Sfântului Apostol Petru (1, 10-19) - «Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai mult să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată (...) fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri». Aceste cuvinte ne ajută să înțele­gem ce experiență a trăit Apostolul Petru, atât pe Muntele Tabor, cât și în momentul lepădării de Iisus. Aceste cuvinte izvorăsc din adâncul sufletului său, din experiența sa personală, dramatică”, a reliefat Episcopul-vicar patriarhal.