Slujire la hramul Mănăstirii Lebăda

De sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, Mănăstirea Lebăda din județul Botoșani și-a cinstit hramul. Cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Credincioșii din zona municipiului Botoșani, dar și alți pelerini din zona Moldovei, au participat joi dimineață la hramul Mănăstirii „Înălțarea Sfintei Cruci”-Lebăda. Obștea monahală, dar și clericii din împrejurimile orașului l-au avut ca oaspete pe Preasfințitul Părinte Nichifor Bo­toșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a săvârșit, cu prilejul hramului, Sfânta Liturghie în pridvorul sfântului lăcaș.

La sărbătoarea așezământului monahal au mai fost prezenți părintele arhimandrit Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți și exarh de Botoșani, părintele arhimandrit Ghedeon Huțanașu, starețul Mănăstirii Sihăstria Voronei, părintele arhimandrit Teodosie Pleşca, stare­țul Mănăstirii Zosin, precum și preoți din oraș.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea pasajului evanghelic, Preasfinția Sa a evidențiat faptul că semnul Crucii este puterea pe care Dumnezeu ne-o împărtășește, putere de zdrobire a morții și a celui rău: „Semnul Crucii rămâne pentru noi o mărturie pe care o repetăm, de fiecare dată, ca semn că suntem creștini, ca înnoire a legământului pe care l-am făcut la botez, ori de câte ori tulbură sufletul nostru frica și puterea celui rău, pentru că semnul Crucii este puterea pe care Dumnezeu ne-o împărtășește, pentru că prin Cruce ne-a împărtășit această putere, de zdrobire a morții și a celui rău.

Mântuirea ar fi fost împlinită, iubiți credincioși, și dacă o palmă dându-I-Se Mântuitorului ar fi căzut și ar fi murit mult mai ușor și mult mai grabnic, dar a primit Dumnezeu moartea cea mai înfricoșătoare la acel moment, ca să înțelegem că a vrut să Se facă părtaș cu toată dure­rea noastră și prin aceasta să ne vestească: «Îndrăzniți, Eu am biruit lumea». Tot ceea ce este pentru noi spaimă și durere, toate Le-a trăit Hristos până la ultima picătură.

Așadar, Domnul a luat asupra Sa cea mai grea moarte, pentru ca noi să nu ne mai temem de suferință și de moarte, ba, mai mult, să înțe­legem că în orice suferință, grijă și durere a noastră Dumnezeu ne este adeseori mai aproape decât atunci când lucrurile ne merg previzibil”.