„Toiagul odrăslit“, apărut la Editura „Andreiana“

Protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, şi-a publicat recent la editura Arhiepiscopiei Sibiului o valoroasă lucrare de convorbiri duhovniceşti şi de evenimente spirituale din viaţa familiei sale. Lucrarea apare la Sibiu în contextul „Anului omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“, ca o dovadă a lucrării Bisericii între şi pentru oameni.

Volumul „Toiagul odrăslit. Dialoguri inedite“ este a treia carte publicată de protopopul Gheorghe Colţea după ce, în 2012, aceeaşi editură avea să ofere cititorilor lucrarea „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi“, iar în 2013 apărea tot la Sibiu cartea „Poteci de lumină“. Dacă în prima lucrare părintele Gheorghe Colţea făcea cunoscute minunile săvârşite de sfinţii greci Rafail, Nicolae şi Irina, pe pământul nostru, în a doua carte, protopopul îşi publica ineditele dialoguri teologice pornind de la câteva texte evanghelice.

În acest an, protopopul de Bran-Zărneşti îi provoacă pe cititori la un nou efort intelectual şi duhovnicesc, dar le şi oferă un text consistent şi extrem de profund din punct de vedere spiritual. Sub un motto foarte sugestiv, „Zburând peste prăpăstii“, autorul publică în „Toiagul odrăslit“ o serie de dialoguri duhovniceşti pe care le-a avut prin intermediul telefonului cu tânăra Mihaela Motorga. Aflată într-o perioadă dificilă din viaţa sa, inspăşind o pedeapsă la Penitenciarul de femei din Târgşor, Mihaela Motorga a trecut printr-o convertire desăvârşită, iar discuţiile telefonice cu părintele ei spiritual sunt de o deosebită frumuseţe şi constituie un model de pastoraţie şi misiune.

Tânăra Mihaela nu îl cunoştea pe partenerul ei de dialog, dar l-a văzut şi audiat la câteva emisiuni Radio şi TV Trinitas, care i-au dat curaj să-l sune şi să ceară anumite răspunsuri la frământările ei interioare.

„Din dialogurile purtate aflăm şi despre importanţa prezenţei preoţilor în închisori, despre care dă mărturie interlocutoarea părintelui Gheorghe Colţea, această mărturie fiind o dovadă în plus a activităţii benefice pe care Biserica o realizează în misiunea sa în aceste locuri unde se găsesc persoane cu o sensibilitate mai mare faţă de realităţile sociale. Lucrarea de faţă nu cuprinde însă numai aceste convorbiri telefonice, ci o putem socoti şi ca un jurnal, parţial, pentru că autorul prezintă episodic anumite evenimente din viaţa sa şi a familiei, care au legătură şi cu activitatea publicistică şi zelul misionar de care a dat dovadă părintele Gheorghe până acum“, spune Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului în Prefaţă.

Rolul părintelui duhovnic

După o biografie a autorului, de unde cititorul poate afla mai multe despre viaţa slujitoare a părintelui Gheorghe Colţea, cartea cuprinde o mărturisire a Mihaelei Motorga, numită sugestiv „Dragostea nu cade niciodată... (I Corinteni 13, 8)“. Mihaela face cunoscut modul în care sufletul ei a fost liniştit de emisiunile Trinitas ale părintelui Gheorghe Colţea şi, mai apoi, transformat de convorbirile telefonice. „Îmi aduc aminte exact cum, după o perioadă plină de frământări lăuntrice (în încercările de a găsi răspunsurile necesare de îndreptar)..., când ispitele gândurilor, îndoielilor mă copleşeau... cuvintele părintelui..., cuvinte pline de Har..., îmi ajungeau direct în suflet... Consideram că vorbeşte doar pentru mine, dar nu în sensul egoist..., ci în sensul că vorbea pentru un suflet frământat, dezorientat..., cu dorinţa, nădejdea de a rămâne pe calea corectă a apropierii de Dumnezeu. Recunosc că am fost foarte surprinsă (uneori chiar îndoielnică) de atitudinea deschisă a părintelui. Chiar din primele convorbiri telefonice am regăsit dragostea pentru aproapele, dragoste pe care am simţit-o şi în emisiunile difuzate la radio“, spune Mihaela Motorga. Tânăra este convinsă că ajutorul, îndrumarea şi sfaturile părintelui Gheorghe Colţea au ajutat-o să găsească repede calea spre Dumnezeu şi spre salvarea sufletului. Desigur, toate s-au făcut cu harul lui Dumnezeu şi cu mijlocirea Maicii Preacurate şi a Sfinţilor, după cum mărturiseşte Mihaela Motorga. Înainte de începerea convorbirilor propriu-zise, cartea cuprinde şi o Predoslovie, în care directorul Editurii „Andreiana“, dr. Emanuel Tăvală, poartă un dialog cu autorul cărţii despre cele cuprinse în paginile ce urmează. În acest dialog, părintele Colţea povesteşte cum s-a născut ideea de a scrie această carte, ce legătură există cu cele dinainte şi cum a perceput pe plan spiritual aceste dialoguri cu o femei puşcăriaşă care L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Cu Hristos în celulă şi în libertate

Dialogurile cu Mihaela mai sunt precedate de un eseu scris de părintele Gheorghe Colţea şi intitulat „Valsând în vis“. În acest text, autorul povesteşte un vis în care l-a văzut pe Patriarhul Teoctist, o personalitate duhovnicească mult îndrăgită de autor. Corpul principal al cărţii cuprinde aproape 500 de pagini. Este aproape imposibil să descrii în câteva fraze multitudinea de idei a dialogurilor şi temele duhovniceşti dezbătute de cei doi. Cu siguranţă că cele mai înduioşătoare pasaje sunt legate de suferinţele Mihaelei şi zbuciumul ei interior din perioada de temniţă, dar cele mai dificile momente par a fi de după închisoare: „ - Da, sunt frământată, părinte! În libertate sunt singură..., mi-e greu..., nu sunt înţeleasă..., sunt prea singură. - În celulă cu tine a fost Cineva! El a ieşit odată cu tine şi azi-noapte a stat lângă tine când ai plâns cu purcelul în braţe..., a fost cu tine şi la Lainici, de sărbători! Da, fostul coleg de celulă...“.

În ultima parte a lucrării, autorul publică un nou eseu, numit „Flori de colţ“, dedicat Patriarhului Teoctist. Aici, părintele Colţea povesteşte cum l-a privegheat pe vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist şi i-a adus din ţinutul Branului trei flori de colţ, dar şi cum a căpătat o cruce de binecuvântare a ierarhului, un toiag dăruit Mitropolitului Antonie Plămădeală şi un veşmânt arhieresc păstrat în biserica din Moeciu de Jos, unde părintele este paroh.

Cartea se încheie cu o Postfaţă scrisă de părintele Sorin Dobre, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu şi paroh la Cristian, judeţul Braşov. Părintele Dobre sintetizează aprecierile la adresa acestei cărţi, subliniind că este „o carte despre duhovnicie. O spovedanie făcută public, cu curaj şi asumare, de penitent şi de duhovnic. Un duhovnic care mustră cu blândeţe, oblojeşte răni, redă speranţa, dar mai ales dă soluţii. În al doilea rând, cred că lucrarea este un tratat despre recuperarea omului pierdut în propria fiinţă, care se redescoperă încet, cu sincope şi care se regăseşte pe sine prin descoperirea şi reconsiderarea aproapelui. În al treilea rând, cartea este un exemplu al punerii în practică a învăţăturii de credinţă a Ortodoxiei. Adică cum se poate raporta omul modern la duhul Evangheliei, într-un mod cât se poate de direct şi real“.