Viața veșnică se dobândește prin milostenie

În Biserica Ortodoxă Română s-a făcut ieri, 19 august, pomenirea convorbirii Mântuitorului Iisus Hristos cu tânărul bogat, relatată în Sfânta Evanghelie după Matei (cap. 19, vv. 16-26) și rânduită a se citi la Sfânta Liturghie în Duminica a 12-a după Rusalii. În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul istoric „Sfântul Gheorghe” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat învățăturile deosebite care se desprind din acest dialog despre adevărata împlinire a omului.

Din pericopa evanghelică a Duminicii a 12-a după Rusalii înțelegem că, pe lângă credință puternică, viață curată și corectă în raport cu semenii, oamenii trebuie să fie milostivi și buni. Prin bunătate și dărnicie, fiecare om este chemat să caute Împărăția lui Dumnezeu, pe care o dobândește având credință și săvârșind faptele bune ale iubirii milostive. În omilia rostită la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a vorbit despre cele trei învățături deosebite pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a împărtășit ucenicilor Săi, martori ai convorbirii cu tânărul bogat: „În primul rând, sufletul omului credincios nu se mulțumește cu bunurile materiale limitate și trecătoare, ci caută viața veșnică. În al doilea rând, ceea ce nu poate împlini omul cu puterea sa proprie, poate împlini cu ajutorul lui Dumnezeu: din om bogat și zgârcit poate deveni un om milostiv. În al treilea rând, Evanghelia ne învață că pentru a dobândi viața veșnică nu este suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci și mult bine celor aflați în nevoi”.

Din relatarea Sfântului Evanghelist Marcu (10, 17-27) aflăm că, înainte de a-L numi „bun”, tânărul bogat a îngenuncheat îna­intea Mântuitorului, arătându-I gândul său lipsit de vicleșug. „Acest tânăr este sincer, respectuos și evlavios. El pune Mântuitorului Iisus Hristos o întrebare surprinzătoare pentru vârsta lui, dar este cea mai frumoasă și cea mai serioasă întrebare a unui om: «Ce bine să fac ca să am viața veșnică?» Mântuitorul Iisus Hristos îi spune însă, pentru a arăta smerenia Sa, că nu este necesar să-L numească «bun», pentru că «nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu». Cu alte cuvinte, Mântuitorul Iisus Hristos nu așteaptă de la oameni laudă, apreciere și nici un fel de măgulire, ci toată cinstea care I se dă Lui, El o îndreaptă spre Dumnezeu, arătând că de fapt Dumnezeu este Izvorul a tot binele și a toată bunătatea din lume. Aici, Mântuitorul Iisus Hristos arată smerenia Sa. El nu dorește să fie lăudat de oameni, ci dorește ca oamenii să împlinească voia lui Dumnezeu și să-L laude pe Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

După încredințarea tânărului că a păzit încă din copilărie toate preceptele Legii Vechiului Testament, Mântuitorul îi cere acestuia lepădarea de patima care îl stăpânea - bogăția: „Dincolo de păzirea poruncilor cu evlavie, dincolo de viața curată și virtuoasă pe care o avea acest tânăr bogat, Mântuitorul descoperă în adâncul sufletului lui o alipire prea mare de lucrurile materiale, limitate și trecătoare. A văzut în adâncul sufletului său că acest om evlavios, cuviincios, respectuos avea o prea mare lăcomie de averi și nu era milostiv. Era un tânăr bogat, evlavios, moral, dar zgârcit. De aceea, când a zis: «Du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor, și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi», tânărul s-a întristat, spune Evanghelia, căci avea multe avuții. I s-a cerut deodată, pe neașteptate, o schimbare radicală, începând cu ceea ce are el mai de preț: averile sale materiale. În mod surprinzător, Mântuitorul Iisus Hristos nu explică nimic acestui tânăr. Tânărul s-a întristat, și în tăcere a plecat. Mântuitorul Iisus Hristos i-a respectat tăcerea, întristarea și plecarea. Tânărul n-a mai răspuns și nici nu a mai pus vreo întrebare. De ce Mântuitorul Iisus Hristos nu i-a oferit explicații în plus tânărului, sau nu Și-a schimbat sfatul pe care i l-a dat acestui tânăr? Pentru că El a înțeles cât de greu este pentru tânărul bogat să-și schimbe atitudinea față de bogățiile sale. Și cu tăcere a respectat tăcerea, întristarea și plecarea acestui tânăr. A înțeles că o convertire, o schimbare interioară a tânărului necesita timp, o luptă interioară a lui cu el însuși, o dărâmare a unui idol ascuns – iubirea de avere materială”, a explicat Patriarhul României.

Una dintre tradițiile noastre bisericești spune că timp de un an a luptat acest tânăr cu propria sa conștiință și în cele din urmă a împlinit sfatul lui Iisus, a vândut averile, le-a împărțit săracilor, I-a urmat Lui și a devenit unul dintre ucenicii Săi. „Evanghelia ne arată că, deși Mântuitorul spune că e foarte greu ca un bogat să intre în Împărăția cerurilor, El nu exclude posibilitatea mântuirii bogatului, care, din lacom și zgârcit, devine milostiv și darnic. În primul rând, Evanghelia ne arată acest mare adevăr: bogățiile materiale limitate și trecătoare nu pot umple sufletul omului și dorința lui de iubire veșnică și de viață veșnică. Aceasta pentru că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel nelimitat, Cel infinit și veșnic. Nici o avuție limitată și trecătoare nu poate aduce mulțumire deplină sufletului omului credincios. Numai iubirea eternă și infinită a lui Dumnezeu poate oferi o împlinire, poate să-i ofere bucuria și fericirea netrecătoare”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

La final, Patriarhul României a adresat un cuvânt de binecuvântare şi de întărire duhovnicească credincioșilor ortodocşi români care s-au stabilit sau lucrează temporar în străinătate, întrucât prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului a fost dedicată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25-26 februarie 2009, tuturor românilor migranți: „Ne rugăm Milostivului Dumnezeu să dăruiască tuturor românilor aflaţi printre străini sănătate şi mântuire, pace şi fericire, dimpreună cu bucuria de a-şi păstra totdeauna credinţa ortodoxă, unitatea de neam şi spiritualitatea românească!”