De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Volum dedicat monumentului de pe Muntele Caraiman
La Editura Tiparg a apărut cartea domnului Paul Adrian Cristescu, „Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman”. Prefaţa este semnată de prof. muzeograf Elena Teodorescu din Curtea de Argeş. Autorul spune despre lucrare că este un „pios omagiu de recunoştinţă tuturor Eroilor Neamului Românesc la împlinirea unui secol de la intrarea României în Primul Război Mondial”.
Cartea are 176 de pagini şi este structurată în trei capitole mari care tratează subiectul Crucii, în general, şi cel al monumentului de pe Muntele Caraiman, în special. Capitolul I (pp. 11-66) prezintă, pe scurt, simbolul Crucii, pornind de la Antichitate, formele diferite ale crucii la anumite popoare (pelasgi, caldei, greci şi romani) şi, bineînţeles, înţelesul creştin al acesteia. Capitolul redă pasaje atât din Biblie, cât şi din documente istorice antice care vorbesc despre cruce. Urmează simbolistica Crucii în Biserica Creştină, încă din timpul Sfinţilor Apostoli, continuând cu felul în care îi apare Crucea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, dar şi alte apariţii minunate ale Crucii. În subcapitolul „Crucea în spaţiul geografic românesc” (pp. 57-61), autorul prezintă feluri diferite ale românilor, de-a lungul vremii, de a-şi asuma în port şi obiectele care-i înconjurau forma Crucii, cununa acestora fiind chiar crucea-monument de pe Muntele Caraiman.
Capitolul următor (pp. 69-87) vorbeşte despre implicarea României în Primul Război Mondial, cu pasaje din cuvântări sau documente legate de izbânda neamului românesc, sacrificiile enorme de vieţi omeneşti făcute în vederea întregirii ţării. La finalul acestui război, „Regina Maria avea să înalţe unul din cele mai măreţe şi impunătoare monumente dedicate Eroilor Români, acolo sus, pe creasta Muntelui Caraiman” (p. 87).
Capitolul III descrie istoria găsirii locului pentru monument, atunci, după încheierea războiului, proiectarea şi execuţia acestuia în acele timpuri grele. Începând cu pagina 129, autorul prezintă detaliile tehnice ale monumentului, care are o înălţime totală de 39,3 metri, din care 31,4 doar crucea, restul fiind înălţimea soclului. Monumentul a fost proiectat de arhitecţii Georges Cristinel şi Constantin Procopiu şi de inginerii Teofil Revici şi Alfred Pilder. Din cauza condiţiilor extreme de pe munte, elementele metalice care formează crucea au fost îmbinate prin nituire, cum se face de obicei la poduri. Un subcapitol separat vorbeşte, cu extrase din documente şi scrisori, despre proiectul de reparaţii capitale ale monumentului în anii 1965-1966. La pagina 158, autorul menţionează înscrierea monumentului în „Guiness World Record-Guiness Book” în calitate de „cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan”, lucru petrecut în anul 2013.
Cartea se încheie cu un interviu al inginerului Alexandru Dan Bartoc despre Crucea de pe Muntele Caraiman, publicat anterior într-o revistă locală din Curtea de Argeş, precum şi o poezie dedicată monumentului de Ioan Olteanu. Ultimele cinci pagini cuprind bibliografia utilizată de autor pentru alcătuirea cărţii.