Volum nou de interviuri despre Patriarhul Justinian

Personalitatea și lucrarea Patriarhului Justinian Marina sunt prezentate publicului într-un nou volum apărut în cadrul Colecției Media Christiana, Seria LUMINA, Editura TRINITAS a Patriarhiei Române. Volumul cu interviuri realizate de diaconul dr. Alexandru Briciu, redactor la „Ziarul Lumina”, reunește într-o formă accesibilă, dinamică și ușor de parcurs mărturii inedite ale unor ierarhi, profesori de teologie, preoți, academicieni, personalități laice și viețuitori din mănăstiri care l-au cunoscut pe patriarhul de vrednică pomenire.

Lucrarea „Patriarhul Justinian în lumina vremurilor. Interviuri comemorative” este un proiect desfășurat în anul 2017, dedicat în Biserica Ortodoxă Română Patriarhului Justinian și apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. De asemenea este rodul unui plan editorial al „Ziarului Lumina”, prin care s-a cinstit memoria Patriarhului Justinian și s-a pomenit de lupta oamenilor Bisericii cu regimul comunist ateu, dar are și un caracter inedit prin faptul că întregește biografia celui de-al treilea patriarh al României cu aspecte mai puțin cunoscute, venite de la persoane care au stat în preajma patriarhului și au lucrat în acea vreme în cadrul administrației bisericești.

Seria interviurilor este deschisă de un text scris de academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, care prezintă succint contextul în care Patriarhul Justinian a păstorit Biserica noastră în perioada regimului comunist ateu. Ilustrative sunt în aceste sens cuvintele academicianului: „Opoziția Bisericii Ortodoxe Române nu l-ar fi oprit pe Stalin să facă din țara noastră un stat comunist vasal al URSS. Această opoziție nu ar fi dus decât la nimicirea Bisericii noastre (...). Ar fi dus și la un martiraj al ierarhilor, preoților, călugărilor, călu­gărițelor și al multor credincioși. O altă gravă urmare ar fi constat în faptul că majoritatea po­pulației ar fi fost lipsită de serviciile Bisericii (...). A lipsi poporul de Biserica sa națională, ar fi fost dramatic. Cei care-l culpabilizează pe Patriarhul Justinian și-l denumesc «Patriarhul Roșu» trebuie mai întâi să reflecteze asupra celor de mai sus”.

Primul interviu al volumului este realizat cu Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, singurul ierarh din Sfântul Sinod de acum care a fost hirotonit întru arhiereu în vremea Patriarhului Justinian. Înaltpreasfinția Sa punctează nota dominantă a patriarhului, legătura sa personală cu preoții, cu studenții teologi, cu monahii și cu mirenii, precum și o anumită smerenie.

„Am văzut, față de personalitatea care apare astăzi într-o lumină foarte frumoasă și o ținută marcantă de prim ordin, că știa să fie foarte smerit. La început eram doar un licean, apoi student la Teologie, și totuși Patriarhul Justinian a avut dragostea de a coborî la nivelul meu și al altora asemenea mie, încurajându-ne și arătându-ne că este aproape”, mărturisește Arhiepiscopul Aradului.

Volumul cuprinde și o evaluare de ansamblu asupra vieții bisericești din România din perspectiva relației cu Bisericile Ortodoxe surori și alte confesiuni pe plan extern. Astfel, părintele academician Mircea Păcurariu surprinde cel puțin două direcții pozitive care au oferit prospețime și entuziasm vieții Bisericii din cadrul lagărului comunist: prestigiul teologic extern și dezvoltarea învățământului teologic. Părintele academician spune în acest sens: „În cei 29 de ani de patriarhat, a ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină, țara noastră devenind o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. (...) Au rămas în ființă doar institutele teologice din București și Sibiu, un timp și cel de la Cluj, cărora patriarhul a știut să le asigure o organizare corespunzătoare, cu 4 ani de studii, cursuri speciale de doctorat la București. (...) În aceste situații au activat cei mai de seamă teologi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română în tot trecutul ei”. 

Un aspect mai puțin cunoscut din lucrarea Patriarhului Justinian îl constituie strădania pentru constituirea unor parohii românești în diasporă. În interviul cu regretatul părinte Constantin Pârvu, vicar patriarhal, sunt cuprinse mărturii inedite care surprind abilitatea Patriarhului Justinian de a depăși obstacolele ridicate de autoritățile comuniste. „Când am cerut post de preot pentru Australia, departamentul ne-a răspuns că până nu va pune piciorul preșe­dintele în Australia, nici Biserica nu-l va pune. Între timp, am venit cu preotul și cu parohia înființată. I-am pus în fața faptului împlinit și ne-au dat recunoașterea”, spunea părintele Constantin Pârvu.

O altă latură a slujirii Patriarhului Justinian a fost tocmai investiția pe termen lung în formarea teologilor și preoților, prin trimiterea studenților cu rezultate bune la studii în străinătate. Acest lucru arată, la fel, viziunea patriarhului de a investi în resursa umană în vremuri în care Bisericii îi era interzisă construirea de biserici, așezăminte și dezvoltarea unei infrastructuri pentru lucrarea social-filantropică. „Imediat după reangajarea Bisericii Ortodoxe Române în Miș­carea Ecumenică, la începutul deceniului al șaptelea al secolului trecut, Patriarhul Justinian a inițiat un program sus­ținut de trimitere a unui număr tot mai mare de studenți și doctoranzi în străinătate și a primit studenți străini la studii de licență sau doctorat, mai ales la Institutul Teologic din Bucu­rești”, spune părintele prof. dr. Viorel Ioniță în interviul din volum.

Paradoxul pe care îl transmite un astfel de volum este că în cadrele impuse de regimul comunist, cu toate limitările și inter­vențiile brutale, Patriarhul Justinian a reușit să păstreze o anumită libertate și purtare părintească, asumându-și el repercusiuni sau eventuale prigoane din partea regimului. Această atitudine protectoare și de asumare a unor riscuri este ilustrată de mărturia părintelui Nicolae Bordașiu, la fel prezentă în volum: „Patriarhul Justinian m-a privit scrutător și lung: «Cum de nu ești în cler?» Mitropolitul Nicolae, ca să mă scuze, a spus: «Preafericirea Voastră, are o tinichea de coadă. A făcut închisoare»; «Ce fel de închisoare?»; «Politică»; «Pentru mine, închisoarea politică nu e tinichea!» Și mi-a spus atunci, la prima noastră întâlnire: «Mâine te duci și depui cerere pentru un post de profesor la Seminarul Teologic». Toţi am rămas surprinși de această hotărâre a patriarhului. Era o rezolvare cu totul neprevăzută a situației mele, surprinzătoare pentru mine...”

Pentru cititori, volumul prezintă o paletă largă de mărturii despre Patriarhul Justinian, adunate de la persoane cu o bogată pregătire academică, ierarhi, preoți implicați în lucrarea administrativă a Bisericii, dar și de la oameni de diferite categorii, care întregesc chipul unui slujitor devotat al Bisericii.