Zeci de credincioși și clerici la slujba de înmormântare a părintelui Laurențiu Niță

Părintele arhimandrit Laurențiu Niță, starețul așezământului monahal de la Almaș, județul Neamț, a fost înmormântat astăzi, 5 iunie, în incinta mănăstirii nemțene. Slujba Înmormântării a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu slujitorii obștii monahale, stareții mănăstirilor din împrejurimi, precum și ucenici ai părintelui.

Ziua a început cu săvârșirea Sfintei Liturghii de către Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi, în Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” a Mănăstirii Almaș. Zeci de preoți, monahi, dar și credincioși care au dorit să-l conducă pe părintele stareț Laurențiu Niță pe ultimul drum pământesc au participat la slujba de înmormântare săvârșită de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de clerici.

La finalul slujbei, IPS Părinte Mitropolit Teofan a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel transmis la slujba de înmormântare a părintelui Laurențiu, intitulat „Arhimandritul Laurențiu Niță - un stareț evlavios și harnic”.

Părintele Mitropolit a adresat celor prezenți un cuvânt de binecuvântare și întărire, subliniind vocația părintelui ca păstor și duhovnic al unei obști aflate în continuă creștere și înnoire:

„Părintele stareț Laurențiu și-a dat seama de importanța istorică a mănăstirii și a încercat, alături de frați - mai mulți sau mai puțini: unii au venit și au rămas, alții au venit și au plecat -, însă părintele a rămas statornic aici și s-a îngrijit de această sfântă biserică, unde a slujit atâția ani și de unde a primit putere să meargă mai departe.
S-a îngrijit de toate cele pe care le vedeți, iar mulți dintre dumneavoastră, creștini mireni în special, care veneați aici, în duminici, sărbători sau de hram, vedeați, an de an, că se mai adaugă câte ceva la lucrarea pe care părintele, împreună cu mica lui obște, încerca să o săvârșească.

Părintele mai avea multe în minte. Avea în plan această lucrare din dreapta mea - cu paraclis, cu chilii, cu toate cele de trebuință -, de care era foarte atașat. Nu se grăbea. Voia să facă lucrurile cu statornicie, cu tărie, să dureze în timp. Avea în gând și un altar de vară.

Nădăjduim însă că mila Domnului, care a lucrat prin părintele Laurențiu, va împlini toate acestea. Pentru că, așa cum părintele a gândit să lase celor de după dânsul mai mult spațiu pentru slujbă și mai puțină îngrijorare pentru cele edilitare,  nădăjduim că, în același fel, și părintele stareț care va fi după dânsul, precum și obștea de acum și cea care va veni de-a lungul vremii vor continua această lucrare”.