Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Zi de sărbătoare la Schitul Zimbru din nordul judeţului Galaţi
Unul dintre ocrotitorii spirituali ai Eparhiei Dunării de Jos este, alături de Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie, şi Sfântul Cuvios Rafael. Acesta, deşi a sihăstrit la Mănăstirea Agapia Veche, este originar din localitatea Bursucani din nordul judeţului Galaţi.
În fiecare an, la data de 21 iulie, numeroşi pelerini din judeţul Galaţi, dar şi din întreaga eparhie se îndreaptă către localitatea Bursucani, la vechiul schit din cătunul Zimbru, întemeiat de către ucenicii Sfântului Rafael, pentru a participa la slujba Sfintei Liturghii săvârşită cu prilejul hramului.
Prin eforturile Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vechea aşezare monahală a renăscut chiar lângă zidurile vechi ale mănăstirii și a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Cuvios Rafael de la Agapia Veche.
Anul acesta, sărbătoarea închinată Sfântului Rafael a culminat în ziua de cinstire a acestuia cu Sfânta Liturghie săvârșită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. La slujbă au participat autorităţi locale, credincioşi şi tineri de la parohiile din vecinătatea schitului, îmbrăcaţi în portul tradiţional românesc. Toţi cei prezenţi la sărbătoarea Sfântului Rafael de la Schitul Zimbru au avut bucuria duhovnicească de a se închina la icoana Maicii Domnului de la Parohia Bursucani.
La momentul cuvenit, mai mulţi copii prezenţi la slujbă au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine. La final a fost săvârşit parastasul pentru ctitorii şi binefăcătorii acestui aşezământ monahal, trecuţi la cele veşnice, iar credincioşii şi copiii au primit iconiţe, pachete cu alimente şi dulciuri. Acest lăcaş monahal, care îl avea ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost ridicat la marginea satului Bursucani, în anul 1793, de către doi călugări - ieromonahii Ioasaf şi Aloman - veniţi de la Mănăstirea Râşca, judeţul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă şi Iamandi. Schitul a funcţionat până la 1864 ca mănăstire de călugăriţe. La secularizare, prin ordinul Ministerului de Culte, maicile, în frunte cu stareţa lor, monahia Agafia Palade, au fost silite să părăsească schitul, cele mai multe dintre ele ajungând la Manăstirea Adam. La prima cinstire a Sfântului Cuvios Rafael în localitatea sa natală (21 iulie 2008), Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a luat hotărârea rezidirii acestui așezământ monahal.