Arhitectul Horia Creangă şi crezul simplităţii

Până în luna aprilie, Muzeul Naţional de Artă prezintă o retrospectivă Horia Creangă, celebrul arhitect (nepotul lui Ion Creangă), reprezentantul stilului internaţional în ţara noastră, care nu a trăit decât 51 de ani (1892-1943), dar care în scurtul răgaz de timp ce i-a fost acordat a impus o viziune modernă asupra ideii de locuinţă şi de confort. El este opus bunăoară lui Ion Mincu, exponentul stilului naţional, neo-românesc, căruia de asemenea îi datorăm edificii de mare savoare estetică.

Expoziţia de la MNAR constituie o incursiune temeinică în tot ce este bun în arhitectura românească din interbelic. Numele lui Horia Creangă, alături de al contemporanilor care au lucrat cam în aceeaşi perioadă, Octav Doicescu, G. M. Cantacuzino, Henrieta Delavrancea Gibory, aparţine panopliei de aur a arhitecturii româneşti. Nu întâmplător, Miliţa Sion, curatorul expoziţiei, a intitulat-o "Crezul simplităţii", deoarece ceea ce a făcut Horia Creangă este o pledoarie convingătoare pentru simplitate şi eficienţă în domeniul arhitectural. Imobilul ARO de pe Bd. Magheru, unde e cinematograful Patria (ARO vine de la Asigurarea Românească), ARO Palace de pe Calea Victoriei, Ottulescu de pe Gh. Manu, vila Bunescu, Constantinescu, Ion Miclescu, Dulfu, Malaxa Burileanu din zone rezidenţiale selecte ale Capitalei sunt opera lui. El a promovat un stil inspirat din Bauhaus-ul european. Alături de alţi arhitecţi, precum Richard Bordenache, Jean Monda, Arghir Culina, dar mai ales Haralamb Georgescu, a dat Bucureştiului, dar şi altor oraşe din ţară o faţă nouă, modernă, perfect integrată în ceea ce presupune curentul europenizării. Împreună cu ultimul citat, a realizat şi complexuri industriale, dacă ar fi doar să amintim Uzinele Malaxa, considerate monument istoric, dar care după 1990, dezmembrate din raţiuni economice, şi-au pierdut profilul original. Haralamb Georgescu a continuat linia lui Creangă şi mai târziu a realizat Halele Obor, la rândul lor un element caracteristic, care dă identitate Capitalei. Expoziţia scoate în evidenţă valorile acestui stil arhitectural, dar nu uită ca din când în când să ne atragă atenţia asupra unui fapt esenţial. Simplitatea stilului internaţional nu are nici o legătură cu arhitectura impusă de regimuri totalitare, fascist şi comunist. Oricine de altminteri plimbându-se prin Bucureşti face diferenţa între ce e edificiu marca Horia Creangă şi blocuri de locuinţe construite din 1960 încoace.