„Aurul şi argintul antic al României” în Alba Iulia

La Alba Iulia s-a deschis pe 4 iunie o expoziţie cât se poate de strălucitoare - „Aurul şi argintul antic al României”. Alba Iulia este al optulea oraş în care ajunge această expoziţie în decurs de un an şi jumătate, de când a început proiectul. Mai mult de 1.000 de obiecte, precum brăţările dacice descoperite de la Sarmizegetusa şi Tezaurul de la Pietroasele, cunoscut drept „Cloşca cu puii de aur”, vor putea fi văzute de public în regim liber, fără taxă de intrare.

Artefactele sunt atât de valoroase, încât asigurarea lor este în valoare de 70 milioane de euro, motiv pentru care paza a fost organizată pe măsură, la înalt nivel, ea costând 12.000 de lei, fonduri provenind de la administraţia locală. În cei 127 de ani de funcţionare a Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, aceasta este cea mai valoroasă expoziţie, după spusele directorului general al muzeului, Gabriel Rustoiu. Directorul general al Muzeului de Istorie a României, domnul Ernest Oberlander-Târnoveanu, prezent în ziua deschiderii expoziţiei, a spus pentru Agerpres: „Este o mare provocare pentru că a fost gândită, încă de la început, ca să fie prezentată în cât mai multe locuri din țară”.

Expoziția a debutat în 2013 la București și a ajuns, în 2014, la Timișoara, Oradea, Satu Mare și Sibiu, iar în 2015 la Cluj-Napoca și Târgu Mureș, urmând să fie deschisă la Sfântu Gheorghe, Buzău și Craiova. La momentul deschiderii s-a vorbit despre subîn­ţelesurile pe care le poartă expoziţia, cu trimitere la valorile poporului român şi la permanenţa noastră pe aceste pământuri. „Cultura este un factor de dezvoltare socială și economică, pe care alte țări l-au înțeles și care folosesc fiecare ciob ca să facă din el un eveniment. Noi avem mult mai mult decât cioburi. Avem o istorie întreagă și un patrimoniu enorm de care beneficiem și pe care trebuie să-l protejăm”, a spus secretarul de stat în Ministerul Culturii, Bogdan Stanoevici.

O poziţie extrem de pertinentă, dacă ne gândim că unii reuşesc să creeze un sentiment naţional în condiţiile în care au numai câteva sute de ani de istorie, iar artefactele prezente în expoziţia de la Alba Iulia acoperă o perioadă de 6.000 de ani de vieţuire pe aceste meleaguri. Structura expoziției ilustrează, prin artefactele de o deosebită valoare istorică, estetică și simbolică, o perioadă cuprinsă între Neo-Ene­o­litic și Antichitatea Târzie (mileniul al V-lea î.Hr. - secolul al VII-lea d.Hr.).

Obiectele provin din toate cele 31 de instituţii muzeale care şi-au dat mâna pentru realizarea acestei expoziţii itinerante, iar Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia participă la această expoziţie cu 13 piese, printre care şi colierul de aur cu 27 pandantive rombice, datând din secolul al II-lea î.Hr., sustras în 2013 de braconierii arheologici din cetatea dacică de la Căpâlna.

Una dintre vedetele strălucitoare ale acestei expoziţii din Alba Iulia, care poate fi vizitată până pe data de 12 iulie - Cloşca cu Puii de Aur - a fost descoperită în anul 1837 de doi oameni simpli, pietrarii Ion Lemnaru şi Stan Avram, în timp ce săpau în costa Muntelui Istriţa, la Pietroasa, judeţul Buzău; cei doi au crezut că este alamă, i-au dat vasele unui ţigan să le facă o tingire, însă ţiganul a spus că metalul nu e bun, este prea moale; Tezaurul de la Pietroasa a fost, vreme de un secol, cel mai mare tezaur antic descoperit în lume, abia după descoperirea în Egipt a mormântului lui Tutankhamon a pierdut acest loc unu; la momentul descoperirii, tezaurul cântărea în jur de 40 de kilograme de aur şi pietre preţioase; descoperitorii comorii au vândut tezaurul unui anume Tarba Verusi, antreprenor, care se ocupa cu reconstruirea podului de peste râul Câlnău, pod ce fusese construit de celebrul Kiseleff, şi care fusese luat de viitură. Acest Verusi a tăiat cu toporul tava de 8 kilograme în patru, ca să poată vinde mai uşor bucăţile. A urmat o anchetă cu peripeţii. Tezaurul a ajuns la muzeu în anul 1842, când s-a încheiat domnia lui Ghica Vodă, iar ministrul de interne Mihalache a fost obligat să deschidă seiful şi să predea comoara, pentru care făcuse un fel de pasiune. (Dan Cârlea)