Bătrânul cărturar G.T. Kirileanu, ctitorul de biblioteci

Cine nu îl cunoaşte pe bibliotecarul Palatului Regal, care a publicat în 1939, într-una din cele mai bune ediţii critice, operele lui Ion Creangă? Neobositul istoric literar şi folclorist G.T. Kirileanu a avut o bibliotecă impresionantă, iar o parte din volumele sale le-a oferit Bibliotecii Sfântului Sinod. Donaţia numără 186 de volume cu subiecte de istoria literaturii, mitologie şi folclor, dar şi multe titluri de lucrări semnate chiar de el.

Anii '60 au reprezentat pentru Biblioteca Sfântului Sinod cea mai fructuoasă perioadă, moment în care s-au făcut substanţiale achiziţii şi s-au obţinut donaţii importante. Cărţi vechi şi manuscrise, lucrări de referinţă privind istoria, cultura şi spiritualitatea românească şi universală au îmbogăţit colecţiile bibliotecii. Ce e drept, la bibliotecă au lucrat mulţi oameni dăruiţi şi pasionaţi. În acest context, la începutul lui noiembrie 1960, unul dintre bibliotecarii de aici, Gh. Alexe, a primit delegaţie din partea patriarhului Justinian să meargă la Piatra Neamţ pentru a-l întâlni pe bătrânul cărturar moldovean G.T. Kirileanu.

Darul

Cine nu îl cunoştea pe bibliotecarul Palatului Regal, care a publicat în 1939, într-una din cele mai bune ediţii critice, operele lui Ion Creangă? Neobositul istoric literar şi folclorist avea o bibliotecă impresionantă, din care donase o parte oraşului inimii sale, Piatra Neamţ, încă din februarie 1956. De altfel, zecile de mii de volume erau, de multă vreme, accesibile doritorilor, chiar în casa cercetătorului, pe care acesta le punea la dispoziţie cu multă mărinimie.

Volume din bogata bibliotecă a lui G.T. Kirileanu se regăsesc şi în Biblioteca Sfântului Sinod din Bucureşti. Venerabilul cărturar se cunoştea cu patriarhul Justinian încă de când acesta era mitropolit la Iaşi. În spiritul acestei amiciţii - mai ales că G.T. Kirileanu era un om cu frica lui Dumnezeu şi cu evlavie faţă de Biserica străbună -, patriarhul Justinian l-a rugat să dăruiască bibliotecii, proaspăt reorganizată la Bucureşti, ceea ce va crede de cuviinţă. Ştia patriarhul de gestul făcut, în 1956, faţă de oraşul de sub munte, dar mai cunoştea şi faptul că bătrânul Kirileanu îşi păstrase pentru sine un număr apreciabil de cărţi şi reviste cu o deosebită valoare literară şi documentară, care tratau, în special, vechea artă şi cultură românească. Aceste cărţi erau aşezate în camera unde vieţuia neobositul cercetător, dar şi într-o altă cameră, mare, la mansardă. Membrii familiei i-au spus atunci bibliotecarului de la Patriarhie că toate acestea ar putea trece în patrimoniul Bisericii în schimbul unei simbolice sume de bani.

La momentul vizitei lui Gh. Alexe, Kirileanu avea 89 de ani şi suferise recent o intervenţie chirurgicală. În timp ce citea scrisoarea de la patriarh, înmânată de mesager, bătrânul s-a emoţionat şi ochii i s-au umplut de lacrimi. Rugămintea patriarhului nu a rămas fără ecou. Deşi imobilizat la pat, cercetătorul a ţinut să ia în mâini fiecare volum pe care urma să-l desprindă din comoara sa de o viaţă şi care avea să formeze un alt tezaur, de data aceasta la Bucureşti. Donatorul s-a arătat fericit că poate contribui la îmbogăţirea Bibliotecii Patriarhiei Române, ştiind că darul său va încăpea pe mâini bune şi că va fi util cercetării.

Cărţi valoroase, personalităţi pe măsură

Donaţia făcută de G.T. Kirileanu Bibliotecii Sfântului Sinod numără 186 de volume cu subiecte de istoria literaturii, mitologie şi folclor, dar şi multe

titluri de lucrări semnate chiar de donator. Dintre cele mai valoroase cărţi amintim "Psaltirea lui David", manuscris slavon din secolul al XVI-lea, "Biblion historikon", Veneţia - 1691, "Învăţături creştineşti", Snagov - 1700, "Alfavita sufletească", Iaşi - 1755, "Ceaslov", Bucureşti - 1755, "Prăvilioară", Iaşi - 1785, la care se adaugă un număr de periodice vechi româneşti ş.a. Toate volumele au fost aduse la Bucureşti şi integrate colecţiilor Bibliotecii Sfântului Sinod. Patriarhul Justinian i-a trimis lui G.T. Kirileanu, în scris, confirmarea de primire a donaţiei, împreună cu mulţumirile şi binecuvântările sale.

Câţi profesori, preoţi, doctoranzi, studenţi nu au trecut de atunci pragul Bibliotecii Sfântului Sinod? Şi câţi nu-şi află aici ajutor în cercetarea lor? La aceasta a contribuit şi generozitatea şi intuiţia fostului bibliotecar regal, care s-a stins din viaţa pământească, la câteva zile, după ce a lăsat din zestrea sa de carte Bisericii, pe care au slujit-o şi înaintaşii săi.

În galeria celor care au ctitorit Biblioteca Sfântului Sinod, la loc de cinste se înscrie, astfel, şi G.T. Kirileanu. El se alătură vlădicilor Bisericii: pr. acad. Nicolae M. Popescu, episcopul Nicolae Popoviciu, pr. prof. Vasile Gheorghiu de la Cernăuţi, pr. acad. Dumitru Stăniloae, martirul iniţiator al Rugului aprins, Sandu Tudor şi cei mai recenţi donatori - arhimandriţii Sofian Boghiu şi Grigorie Băbuş, pr. prof. Gh. Moisescu sau acad. Virgil Cândea.

Am aşternut gândurile de faţă cu mulţumită şi rugă la împlinirea a 50 de ani, de când unul dintre iubitorii neamului şi sufletului românesc, G.T. Kirileanu, s-a mutat în veşnicie, în chiar ziua prăznuirii unui mare predicator, filantrop şi misionar, Sfântul Ioan Gură de Aur. (arhim. dr. Policarp Chiţulescu este directorul Bibliotecii Sfântului Sinod)

Patriarhul Justinian Marina, susţinător al culturii şi al oamenilor ei

În urmă cu 50 de ani, în vremuri tulburi şi triste, când floarea intelectualităţii româneşti zăcea răpusă în temniţele comuniste, în viaţa Bisericii se petreceau lucruri deosebite. Patriarhul Justinian Marina, care luase cârma Bisericii Ortodoxe Române chiar în 1948, începuse să îndepărteze tot mai mult intervenţiile aparatului de stat din viaţa Bisericii. El a iniţiat rezidiri de biserici şi mănăstiri, tipărirea de cărţi misionare, iar la eliberarea deţinuţilor politici - între care numeroşi oameni de valoare - i-a adăpostit pe mulţi, le-a dat un acoperiş şi un loc de muncă onorabil, pe care nu l-ar fi putut afla niciunde. Printre demersurile sale de îmbunătăţire a vieţii bisericeşti se numără şi reorganizarea Bibliotecii Sfântului Sinod, căreia i-a rezervat un spaţiu larg şi adecvat: aripa de est a fostului Palat al Sfântului Sinod din incinta Mănăstirii Antim din Bucureşti.

" Dintre cele mai valoroase cărţi oferite de G.T. Kirileanu Bibliotecii Sfântului Sinod, amintim "Psaltirea lui David", manuscris slavon din secolul al XVI-lea, "Biblion historikon", Veneţia - 1691, "Învăţături creştineşti", Snagov - 1700, "Alfavita sufletească", Iaşi - 1755, "Ceaslov", Bucureşti - 1755, "Prăvilioară", Iaşi - 1785, la care se adaugă un număr de periodice vechi româneşti ş.a."