Caruselul cărţii într-o casă veche pe Lipscani

În istoricul Lipscani, la numărul 55, într-o casă celebră, a unei familii de bancheri, s-a deschis o nouă librărie Cărtureşti. Librărie este un fel de a spune, căci Cărtureşti Carusel este mai mult decât atât, acest spaţiu complex - atât arhitectonic, cât şi conceptual - fiind mult mai mult decât o clasică librărie, de unde îţi cumperi cărţi. Socializare, lectură, evenimente culturale, toate sunt posibile în casa vechii familii de bancheri Chrissoveloni.

Noi şi părinţii noştri am crescut cu librăria clasică: un loc mai mare sau mai mic, obişnuit ca spaţiu, cu rafturi şi suporturi pline de cărţi, unde oamenii stăteau câteva minute în picioare, răsfoiau cărţile şi cumpărau sau plecau. Dezvoltarea societăţii, comunicarea liberă, apariţia internetului cu a sa socializare şi-au pus amprenta şi asupra a ceea ce înseamnă astăzi o librărie modernă: spaţiu în care oamenii se întâlnesc, pot bea un ceai, pot citi din cărţi timp îndelungat, fără să se uite urât vânzătoarele.

Toate librăriile Cărtureşti sunt create în acest fel, dar cea mai recent deschisă dintre ele, „Cărtureşti Carusel“, din centrul istoric al Bucureştiului, este mai spectaculoasă decât celelalte.

Spaţiul total al librăriei este de 1.000 de metri pătraţi, care se împart pe cele şase niveluri ale clădirii istorice din strada Lipscani. La deschiderea care a avut loc în dimineaţa zilei de joi, 12 februarie, au participat circa 100 de persoane. Un bistro la ultimul etaj, un spaţiu multimedia la subsol şi o mică galerie de artă la primul nivel diversifică activităţile pe care vizitatorii le pot face în noua librărie. Sau pot citi, aşezaţi pe pernuţele care se găsesc ici-colo.

Povestea clădirii cuprinde deopotrivă parfumul şi drama perioadei antebelice şi postbelice, având ingredientele specifice zonei de ciocnire a civilizaţiilor, începuturile comunismului în România, când oameni de mare valoare, precum bancherii Chrissoveloni, au fost aruncaţi în temniţe şi jefuiţi, în numele unui „bine“ care nu a venit niciodată.

Clădirea a fost construită în secolul al XIX-lea, iar din 1903 deja aparţinea bancherilor Chrissoveloni, proprietari de drept până când a fost naţionalizată, după cel de-al Doilea Război Mondial. În vremea comunismului, acolo a funcţionat un magazin, „Familia“. Crudă ironie a sorţii, dacă ne gândim că exact unei familii importante în realizări i-a fost luată casa cu de-a sila.

Actualul proprietar, Jean Chrissoveloni, a declarat la inaugurare: „Nu pot să spun că a fost un drum uşor. Pentru a vă face o mică idee: prima notificare pe care am făcut-o pentru a revendica această clădire pe Legea 18 a fost făcută în 1991. Au trecut 24 de ani de când am revendicat clădirea. După ce o revendici, fiindcă ţi-o dă într-o stare penibilă, trebuie să găseşti cum poţi să introduci această clădire în circuitul de afaceri, pentru a putea să continue să contribuie la economia ţării şi, după ce găseşti clientul, trebuie să găseşti banii şi apoi speri că clientul poate să ducă şi el treaba până la sfârşit, fiindcă şi el are de investit destul de mult în această clădire“.

În perioada interbelică, Banca Chrissoveloni era una dintre cele mai importante din România. Sediul central al băncii era cel în care astăzi funcţionează Banca Naţională a României. Primul din familia Chrissoveloni care a venit din Grecia la noi a fost Zenni, apărut în Principatele Române în anul istoric 1848. El a înfiinţat o bancă şi a investit în companii care făceau exporturi de marfă din Galaţi. Fiul lui Zenni, Nicolas, a dezvoltat afacerile familiei, a cumpărat domenii de la Dimitrie Mavrocordat, a construit o şcoală, o vilă şi a dezvoltat o distilerie de coniac.

În timpul Primului Război Mondial, vila a fost folosită ca spital, unde au lucrat voluntare Regina Maria şi soţia lui Jean Chrissoveloni (fiul lui Nicolas). La această vilă din Ghidigeni au fost prezenţi adesea ca oaspeţi şi Regina Maria, şi Regele Ferdinand.

Jean Chrissoveloni a murit în 1926, iar fiul lui, Nicky, cu studii la Oxford, s-a întors în România în 1931 şi la numai 22 de ani s-a alăturat Consiliului director al băncii, iar în 1936 a devenit preşedinte al Consiliului de administraţie, conducând banca împreună cu Dimitrie Ghica. Sub conducerea lui Nicky, instituţia bancară a devenit puternică, iar în 1948 profitul raportat pentru anul anterior era de 2 miliarde de lei. Comuniştii au naţionalizat banca, Nicky Chrissoveloni a fost arestat, iar după 1960 el şi familia lui au emigrat în Grecia, unde a murit în anul 1971.

Fiul său, Jean Chrissoveloni, prezent la inaugurare, este astăzi moştenitorul celei mai vechi familii de bancheri din Romania, investind în prezent în reconsolidarea unor imobile istorice din Capitală.

Pentru dumneavoastră am „monitorizat“ oarecum ecourile deschiderii acestui nou local al cărţii şi culturii, şi putem spune că nimeni nu a rămas indiferent. Unii consideră că spaţiul este prea mare, alţii că este superb, alţii vor canapele în loc de pernuţe pe jos pentru lectură, însă este clar că acest nou caru-sel incită, provoacă, ameţeşte, stârneşte interesul.