La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
„Domestic“ - o peliculă de smuls zâmbete
Aşa se intitulează al treilea lungmetraj al lui Adrian Sitaru, care, după „Pescuit sportiv“ şi „Din dragoste, cu cele mai bune intenţii“, confirmă geniul său, care lucrează excelent în registrul comic. Dacă am vorbi despre o criză a comediei româneşti, aceasta nu ar trebui să ia în seamă filme precum „Domestic“ sau „Occident“ al lui Cristian Mungiu. Au trecut vremurile lui „Nea Mărin miliardar“ sau „BD“-urilor, cu Toma Caragiu inegalabil în rolul maiorului hâtru de miliţie, şi am ajuns într-o altă epocă în care râsul şi plânsul se împletesc, formând adeseori o combinaţie năucitoare. Acesta este şi cazul filmului de care vorbim, în care omul apare nedespărţit de animal. Un iepure, o pisică, un câine şi un curcan schimbă destinele unor oameni, un profesor preşedinte de bloc, un taximetrist şi un tânăr care e interesat de animalele pierdute. Rolul-cheie îl joacă Adrian Titieni, care s-a simţit excelent în partitura care i-a fost încredinţată. Deşi se vrea o comedie, pelicula are şi un ton grav, cu iz filosofic. Situaţiile absurde, mergând spre umorul negru, în care personajele intră, generate de necuvântătoarele uneori cu intuiţie mai vie decât oamenii, ne smulg zâmbetul, oricât de trişti am fi. De ce un bărbat ajunge să uite ora întâlnirii cu o femeie fiindcă în drumul lui spre întâlnire i-a apărut în cale un curcan? Iată o dilemă amuzantă. Adrian Sitaru lucrează minimalist, dar fără să eludeze teme majore. Umanitatea din fiecare dintre noi, duioşia şi afecţiunea şi, în final, chiar dragostea sunt asemenea teme care fac din materia sa filmică un punct de plecare spre o stare sufletească relaxată. Comedia lui a fost selecţionată la festivaluri internaţionale şi promite o bună carieră internaţională. De ce, la urma urmei, numai „4, 3, 2...“ sau „Poziţia copilului“ să câştige premii mari şi nu şi „Domestic“? Nu trăim oare într-o lume ameninţată ecologic şi în care fauna anumitor zone geografice este pe cale de dispariţie? Atât omul, cât mai ales animalul de lângă el se află în pericol. Ce facem pentru salvarea lui? Aici bat la uşă întrebările puse de regizor.