Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti invită publicul la cea de-a 32-a ediţie a taberei „Vara pe uliţă”, care se deschide în 8 iulie și se va încheia în 2 august 2024. Tabăra
14 Iun, 2024
Filme despre China de ieri şi de azi
Posturi de televiziune au prezentat în ultima vreme filme în care este redat universul complex al Chinei. Majoritatea producţiilor sunt comerciale fiindcă, logic, se adresează unui public larg. Dar când spui cinematografie despre China nu se poate să nu-ţi vină în minte pelicula lui Bernardo Bertolucci "Ultimul împărat", laureat al Marelui Premiu de la Cannes cu ceva vreme în urmă, dar în continuare film viu, interesant, plin de învăţăminte pentru cine vrea să cunoască istoria contemporană a unui popor uriaş. Un alt film văzut de curând care prezintă într-o manieră mai modestă decât pelicula citată, dar mai verosimil lumea chineză este "Red Corner" (tradus "Temniţa roşie") cu Richard Gere şi Bai Ling în rolurile principale. Tot ce este, fireşte, hollywoodian strică într-o asemenea miză. Dar şi aici ni se vorbeşte despre anii teribili ai Revoluţiei culturale, despre îndoctrinarea forţată, despre gărzile maoiste. Şi aici vedem Piaţa Tien Anmen, care în iunie 1989 a fost teatrul unor masacre ale populaţiei civile. Dar mai avem în vedere şi un alt film, poate cel mai interesant dintre toate, "Biutiful" al lui Gonzalez Innaritu, cu Javier Bardem ca protagonist, în care de data aceasta e vorba despre comunităţile de chinezi din străinătate, mizerie, corupţie, dar cu aceeaşi orientare tăioasă spre a reda drama unui popor uriaş.
China, indiscutabil, a fost mereu disputată între tradiţie şi teroare. Cine se încumetă s-o înfăţişeze folosind un anumit limbaj trebuie să aibă în vedere aceşti doi vectori fără de care China nu ar fi existat. La ora actuală asistăm la modernizarea accelerată a marii ţări, dar şi aceasta intră în parametri similari. Cu alte cuvinte, ceea ce bunăoară în "Ultimul împărat" era raportul dintre tradiţie, reprezentată de oraşul interzis şi de ritualurile practicate acolo, şi teroare, adică asaltul trupelor bolşevice, acum se exprimă tot printr-o relaţie în care, paradoxal, doctrina marxistă a partidului unic ar fi o aşa-zisă tradiţie, iar noua teroare ar fi reprezentată tocmai de factorul economic, capitalist şi modernizator, care nu cruţă pe nimeni. În nici un alt loc din lume tensiunea aceasta nu este mai expresivă. Filmele pe care le-am văzut, indiferent cum ar fi realizate, o redau convingător.
