Frumuseţea Capitalei în fotografii

Cum vezi tu orașul, bucureșteanule? Bucureştiul aglomerat, Bucureştiul cerşetorilor, al clădirilor cu bulină, al cartierelor „dormitor”, al statuilor kitsch, al bisericilor cărate de ingineri geniali pe şine şi ascunse după blocuri. Sau Bucureştiul lui Eliade, la limita dintre mit şi istorie, Bucureştiul nostalgiilor şi tinereţii noastre, pe când descopeream cu ochii mari libertatea şi primele „buticuri”, al Cişmigiului, acelaşi de pe vremea lui Eminescu, şi câte şi mai câte.

Poţi vedea lucrurile cu ochi buni sau, dimpotrivă, poţi alege, mai mult sau mai puţin conştient, să vezi răul, urâtul, neplăcutul din tot, din toţi şi din toate. Dana Ştefănescu, o avocată din Bucureşti, a ales să vadă partea frumoasă a lucrurilor. Totul a început în joacă, pe când surprindea imagini, în plimbările sale, cu telefonul mobil. Nimic nu prevestea succesul acestor fotografii pe rețelele de socializare. Autoarea ne spune mai multe despre ceea ce a devenit un proiect de „suflet mare”, cât oraşul din care s-a născut.

Cum a început povestea Bucureștiului frumos din fotografiile tale?

Ce frumos ai spus, poveste! ... pentru că așa le văd și eu. În luna septembrie a anului trecut, am (re)început să mă plimb pe străzile Bucureștiului. M-am gîndit că ceea ce am făcut dintotdeauna, și anume să surprind doar cu ochii, acum era foarte simplu să surprind cu telefonul mobil. Pentru că da, eu realizez aceste fotografii cu telefonul meu mobil, un iPhone 5s. Am început să fotografiez locuri din Bucureștiul de odinioară, străduțe uitate de vreme, atât de dragi sufletului meu. Am făcut lucrul acesta după ce vreme de peste 20 de ani am fost avocat și, într-o zi, am ales să nu mai fac asta. Îmi doream altceva și mi-am făcut curaj să-mi urmez pasiunea, pe care am avut-o dintotdeauna.

Am început să postez fotografiile pe Instagram, unde aveam eu impresia că nu le vede nimeni, având puțini „urmăritori”, că le postez doar pentru mine. În scurt timp însă oamenii au descoperit fotografiile mele și am primit multe aprecieri din partea lor. Asta mi-a dat curaj să postez fotografiile și pe Facebook, unde din fericire am foarte mulți oameni de cultură în listă și încă de la primele postări am primit aprecieri și asta m-a făcut să continui povestea.

În luna ianuarie, o poză ca o pictură, cum au numit-o oamenii, a făcut înconjurul lumii, asta și prin intermediul comunității internaționale La Blouse Roumaine, care promovează valorile autentice românești. Poza, făcută în Centrul Vechi înzăpezit, pe strada Stavropoleos, a surprins în ochii mei de atunci un București de poveste, plin de liniște și căldură. Am primit mii de aprecieri, comentarii și mesaje de la oameni din întreaga lume, care au continuat să-mi urmărească postările, redescoperind un altfel de București, mai frumos și plin de farmec. Românii din străinătate îmi spun mereu că atunci când văd pozele mele li se face dor de „acasă”, că pozele mele spun povești.

Bucureștenii și cei care nu locuiesc aici văd prin pozele mele un București diferit, viu colorat și plin de viață, care păstrează aerul Micului Paris, așa cum era cunoscut odinioară.

Dacă un străin ți-ar adresa o provocare să-l duci în trei locuri deosebite din București, care ar fi acelea?

Fără îndoială, unul dintre ele este în zona Ateneului. Clădirea Ateneului este un simbol incontestabil, nu-i poți rezista, dar dincolo de asta, are detalii pe care nu i le poți remarca decât dacă te apropii și zăbovești în preajma lui. Străzile din jurul lui sunt locuri absolut superbe, orice bucureștean a trecut pe acolo și știe ce vorbesc. Golescu este o străduță atemporală, cu un farmec aparte. Îmi amintesc chiar, atunci când am postat prima oară fotografie cu aceasta, oamenii nu credeau că străduța asta minunată este din București.

Calea Victoriei, cu hotelurile Capitol și Continental, Casa Capșa, Teatrul Odeon…

Caru’ cu bere și Negresco… iată alte locuri comune, dar încărcate de istorie, care asteaptă să fie admirate și care te fac să te simți mândru că locuiești într-un oraș care nu și-a pierdut farmecul lui, chiar dacă timpul a lăsat urme incontestabile.

Te-ai gândit la publicarea unui album cu fotografiile realizate?

Oamenii îmi vorbesc mereu despre asta, așa că am început să mă gândesc serios la acest lucru. Asta și după ce am avut prima mea expoziție de fotografie „Prin Bucureștiul meu”, la Galeria Creart din Capitală, într-o clădire superbă, unde colectivul de la Creart m-a susținut constant și atât de călduros, fiind altfel cel mai potrivit loc, așa cum l-am simțit eu. Și acest sentiment l-am transmis și oamenilor care au venit, din toată țara, și nu numai, să-mi vadă fotografiile. 

Mă gândesc, desigur, și doresc să îmi văd fotografiile într-un album intitulat „Prin Bucureștiul meu”, pentru că sub acest titlu am publicat locuri din orașul ăsta absolut minunat, lucru care se va întampla cât de curând.

Fotografiile pe care le-ai făcut au ajuns cunoscute, fără publicitate, tocmai în Australia. Cum explici succesul acestora?

Așa cum am spus, fotografiile mele au făcut înconjurul lumii prin intermediul oamenilor care le-au îndrăgit și distribuit, le consideră vii, povești pictate, care le ajung în suflet. Cred că este vorba despre emoția pe care o transmite fotografia. E minunat să dai stări de spirit oamenilor, asta pe mine mă face foarte fericită, înseamnă că mi-am îndeplinit misiunea.

Tot acest proiect l-am făcut din dragoste pentru București și cred că acest lucru se vede și se simte.