G. Simmel şi funcţia socială a religiei

Se împlinesc anul acesta 155 de ani de la naşterea filosofului german Georg Simmel şi 95 de ani de la moarte. Îl evocăm cu acest prilej deoarece,  alături de Wilhem Dilthey şi alţi gânditori de aceeaşi factură, a influenţat şcoala filosofică şi sociologică românească din perioada interbelică. Blaga a fost unul dintre cititorii atenţi ai culturii germane şi i-a rezervat în lecturile sale lui Simmel un loc aparte. Acesta s-a format în perioada de ascensiune a statului german care, sub înrâurirea lui Bismark şi a împăratului Wilhelm I, a recuperat faţă de rivalele Franţa şi Marea Britanie tot terenul pierdut în anii anteriori unificării. Simmel, în opera sa, a insistat mult asupra raportului dintre societate (Geselschaft) şi comunitate (Gemeinschaft). Un stat se dezvoltă puternic în măsura în care rezolvă acest raport şi reuşeşte să-şi unească supuşii prin liante indestructibile. Germania a fost un asemenea stat care s-a impus aproape de la sine, dar care avea în substrat garanţia unei perfecte coeziuni sociale. Din această cauză, filosoful şi sociologul german a acordat religiei un rol special. O societate nu se „organicizează“ dacă religia nu acţionează în sensul apropierii tuturor cetăţenilor. Cetăţenii unei ţări trebuie să se simtă precum enoriaşii unei parohii pentru a asigura progresul comunităţii. Avem multe de învăţat din lucrările lui Simmel. Din păcate, în ultima vreme nu s-au mai reeditat cărţi de-ale sale. De la volumul „Religia“, apărut la Dacia în 1999, şi „Cultura filosofică“, la Humanitas cam în aceeaşi perioadă, piaţa de carte autohtonă nu a mai fost onorată de vreun alt op din creaţia filosofului. Noi, care trăim într-o atmosferă a suspiciunii şi dezbinării, avem nevoie de asemenea încurajări venite de peste timp şi din alte spaţii geografice pentru a ne reface moralul. Simmel poate fi un asemenea reper. În opera sa se fac disocieri şi se aproximează cele mai fine nuanţe. Arată care sunt articulaţiile nevrotice ale unei societăţi şi cum pot fi ele tratate. De asemenea, ne arată care sunt remediile împotriva anchilozei comunitare. Deşi crescut într-un mediu protestant, Simmel a avut intuiţii care au combătut individualismul excesiv. El a înţeles că o naţiune este mult mai mult decât o populaţie strânsă în interiorul unor graniţe. A fost aceasta o atitudine patriotică pentru care viitorul ţării sale îi este recunoscător. Şi nu numai acesta.