Hotel Universal

Unul din romanele cele mai interesante apărute la noi în ultima jumătate de an aparţine eseistei Simona Sora, persoană cultivată, cu un orizont larg de înţelegere a faptului cultural, care, iată, dovedeşte că nici tehnicile ficţionale nu îi sunt străine. De altminteri, romanul ei cu acest titlu vrea să reconstituie un topos aproape legendar al Bucureştilor. Este vorba de hotelul Universal de pe strada Gabroveni, care fiinţează şi acum, deşi, evident, nu mai are aceeaşi utilitate. Este un vestigiu al vremurilor de odinioară, mitologizant prin alura sa ca ieşită din timp. Toţi cei care circulă prin centrul vechi sau istoric al Capitalei ar trebui să dea şi o raită prin apropierea acestei clădiri stranii, care de la sine înţeles îi poate inspira pe scriitori. Nici Simona Sora nu a rezistat acestei ispite şi a produs o carte în care elementul istoric împletit cu cel al mărturisirilor din contemporaneitate realizează o operă de toată frumuseţea. Cine a fost primul proprietar al clădirii? Ce făcea el în urmă cu un veac şi jumătate? Cum a participat la războiul Crimeii? Dar în egală măsură cititorul va afla care erau locatarii fostului hotel care în anii â90 devenise cămin studenţesc. Cred că Simona Sora a locuit acolo imediat după Revoluţie şi a reţinut, pentru a prelucra artistic, tot farmecul acelor vremuri romantice. De altminteri, toate personajele au un ce al lor ciudat, care le face inconfundabile. Sunt atrase de chiromanţie, de Tarot, de tot felul de arte divinatorii, dar prin însăşi făptura lor misterioasă atrag întâmplările neobişnuite. Cartea nu ne induce însă o stare narcotică graţie paranormalului pe care vrea să-l viziteze. Ea poate fi şi atroce, descriind cazuri umane disperate. Nu avem de-a face aşadar cu un paseism catifelat, ci cu o forţă autentică a reconstituirii unor vremuri. O putem citi dintr-o suflare, dar şi pe îndelete, savurând pagină cu pagină. Ni se dovedeşte că autorii culţi au mai multă sensibilitate literară decât scriitorii fruşti.