Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” Vaslui va găzdui, în perioada 5 noiembrie 2024 - 28 februarie 2025, expoziţia temporară „Alexandru Ioan Cuza 150”, organizată de Muzeul Naţional de Istorie al României
„Înţelesuri duhovniceşti pe unde radio”
Săptămâna trecută a văzut lumina tiparului o nouă carte semnată de părintele Ioan Ioanicescu din Craiova. Lucrarea cu titlul „Înţelesuri duhovniceşti pe unde radio” este închinată fructuoasei colaborări dintre autor şi studioul „Logos” din Craiova al postului de radio „Trinitas”.
Lucrarea distinsului slujitor al Bisericii oltene însumează 314 pagini, adunând cuvinte de folos duhovnicesc, prezentate pe undele Radio „Oltenia”, „Logos” sau „Trinitas” în decursul anilor. În acest sens, putem distinge trei mari secţiuni, fiecare cu rolul său în activitatea mediatică a preotului Ioanicescu: „Cuvânt duminical pe unde radio”, „Înţelesuri duhovniceşti pe unde radio” şi „Flori de gând la sărbătoarea iubirii”.
Referinţe generale
Rolul şi rostul lucrării de faţă în activitatea sa scriitoricească sunt cu siguranţă ale unui misionar, adăugându-se şi împletindu-se frumos cu bogata activitate de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu pe care autorul a împlinit-o cu acrivie pe parcursul întregii sale vieţi. Toate acestea sunt consemnate de părintele scriitor încă din începutul lucrării sale: „Majoritatea textelor din această carte au fost rostite pe unde radio, în primul deceniu al secolului nostru, ca rod al unor iniţiative benefice de a se face cunoscut în popor cuvântul mântuitor al Scripturii. Pornind din anul 2003, la Radio Oltenia a început a se transmite, dimineaţa, între orele 7:30-9:30, o emisiune duminicală, un fel de Caleidoscop cultural, în care, printre altele, se rostea şi un scurt cuvânt de învăţătură, axat în mod special pe pericopa evanghelică a zilei. Era necesar ca expunerea în sine să se înscrie într-un interval de timp concentrat în cel mult 7-8 minute. Între cei câţiva preoţi la care s-a apelat m-am numărat şi eu, reporter fiind, pentru Radio Oltenia, domnul Gheorghe Cioiu. În cel de-al doilea capitol al cărţii sunt prezentate, sub formă de interviu, la Radio «Logos» şi mai apoi la Radio «Trinitas», unele teme cu conţinut liturgic, în emisiunea săptămânală «Abecedarul Credinţei», reporteri fiind doamna Carmen Oprescu şi pr. Marius Resceanu. Am adăugat, la urmă, ca un corolar, un florilegiu de gânduri ziditoare de suflet, cu privire la Sărbătoarea iubirii, aşa cum numeau cei vechi Taina Căsătoriei. Nădăjduiesc că toate aceste rostiri, împărtăşite atunci pe cale orală, se vor dovedi utile şi aici pe calea cuvântului scris” (p. 1).
„Cuvânt duminical pe unde radio”
În prefaţa lucrării, meşteşugit alcătuită de preotul Mihalache Tudorică, de la Biserica „Sfântul Nicolae” - Ungureni din Craiova, descoperim un veritabil rezumat al întregului conţinut. În doar câteva rânduri sunt surprinse cu măiestrie cele trei secvenţe ale cărţii. Stilul părintelui Tudorică, apreciat scriitor şi poet craiovean, amprentează într-o manieră originală întregul conţinut, oferind cititorului, încă de la început, o perspectivă generoasă şi atrăgătoare în lectura pentru care se pregăteşte. „Prima parte a cărţii şi cea mai consistentă, pe care autorul o intitulează «Cuvânt duminical pe unde radio», cuprinde predici duminicale, dar şi cuvinte de învăţătură închinate unor mari praguri religioase de peste an” (p. 7).
„Urmărind dâra de lumină a Sfinţilor Părinţi”
Prezentarea este dublată de valoroase referinţe critice, legate în mare parte de stilul literar îmbrăţişat de autor pe parcursul lucrării sale. Intervenţia preotului Tudorică este de de fiecare dată dublată de numeroase trimiteri şi aprecieri personale, raportate la o cunoaştere intimă prin care este legat de autor. „Se observă numaidecât talia intelectuală a părintelui, dar, în acelaşi timp, şi nu se putea altfel, trăirea la aceeaşi scară a sacerdotului. Şcolit multă vreme la academia duhovnicească a Sfinţilor Părinţi, părintele Ioan Ioanicescu ne aşterne sub ochi şi în inimă rostul, dar şi măreţia Cuvântului care zideşte şi luminează adâncurile omului creştin, într-o lume în parte desacralizată şi tot în parte robită de pământescul ce pare că nu mai are hotare. Frazarea de invidiat şi tâlcuirea limpede ca apa ce curge fac din rostirile părintelui adevărate bijuterii ce împodobesc în primul rând pe cel care le-a scris, dar şi pe cel care a avut bucuria de a le asculta atunci şi a le avea sub ochi astăzi. Cunoscând şi văzând, părintele Ioan Ioanicescu este un intelectual rasat, dar - şi nu mă sfiesc să afirm aici - şi una dintre vocile de talie ale Bisericii în general şi ale Mitropoliei Olteniei în special. Urmărind dâra de lumină a Sfinţilor Părinţi, părintele autor s-a zidit mai întâi pe sine, iar mai apoi, pe temelii solide, a zidit pe alţii şi dau mărturie că niciodată nu şi-a permis să iasă în afara umbrelei cuvântului rostit şi dăruit” (p. 8).
Ultimele două capitole
Cel de-al doilea capitol al lucrării, „Înţelesuri duhovniceşti pe unde radio”, împleteşte învăţătura catehetică cu numeroasele referinţe istorice. „Părintele Ioanicescu lămureşte în această parte a cărţii unele adevăruri, dar şi multe neadevăruri şi cele neadevărate trebuie lămurite, obiceiuri, tradiţii, adăugiri, superstiţii, or, pentru aceasta îţi trebuie argumente şi în părintele multe şi-au găsit răspunsul” (p. 9).
Cartea preotului Ioanicescu se împlineşte în cel de-al treilea capitol, „Flori de gând la sărbătorile iubirii”, rezervat în special Sfintei Taine a Cununiei şi familiei creştine în general. „Părintele Ioanicescu se apleacă cu nespusă grijă asupra acestui subiect arătând că Taina Cununiei este cea mai frumoasă pe care Domnul a dăruit-o omului de pe pământ” (pp. 9-10).
Despre autor...
Preotul Ioan Ioanicescu s-a născut la data de 1 octombrie 1939 în localitatea Ioaniceşti, din judeţul Argeş. Este absolvent al Seminarului Teologic „Sfântul Grigorie Teologul” de la Craiova (1959) şi al Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1963). Tot la Bucureşti a urmat cursuri de doctorat în teologie (1978), pe disciplina teologie liturgică, sub coordonarea preotului profesor Ene Branişte.
Slujirea pastoral-misionară a început-o mai întâi ca ghid şi diacon la Mănăstirea Curtea de Argeş (1963-1966), apoi ca preot paroh la Parohia Topliţa-Argeş (1966-1973). În Arhiepiscopia Craiovei a venit prin transfer, activând mai întâi ca preot paroh la Bucovăţ (1973-1974), apoi ca preot slujitor la Catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova şi la Biserica „Sfinţii Împăraţi” - Obedeanu din municipiu. A fost redactor al revistei „Mitropolia Olteniei” (1974-1978), dar şi protoiereu, consilier eparhial şi nu în cele din urmă cadru didactic al Facultăţii de Teologie din Craiova (1992-2004), la disciplina teologie liturgică. S-a remarcat printr-o deosebită activitate culturală, însemnându-şi numele pe zeci de studii şi articole, elaborând numeroase cărţi şi lucrări cu caracter ştiinţific.