„Medici“... pentru patrimoniul cultural naţional

Cursurile organizate de către Centrul pentru Patrimoniul Cultural "Sfântul Constantin Brâncoveanu" pregătesc, pentru prima oară, personal specializat şi pentru această mare responsabilitate care priveşte patrimoniul deţinut de către Biserica Ortodoxă Română. Cea mai recentă promoţie de absolvenţi (promoţia "iunie 2011") s-a pregătit pentru o nouă responsabilitate: aceea de "conservator de bunuri culturale". În lumea muzeelor sau a deţinătorilor de bunuri de patrimoniu de oriunde, "conservatorul" este cel mai important specialist din câţi există în structura acestor instituţii.

Este un lucru deja cunoscut că mai bine de jumătate din bunurile care fac parte din patrimoniul naţional de artă veche românească se află în colecţiile bisericeşti şi (mai ales) în cele mănăstireşti. În toate tratatele de istoria artei româneşti, capitolele care se referă la secolele X-XVIII sunt argumentate cu bunuri materiale (obiecte din lemn, metal preţios, materiale textile ş.a.m.d.) produse, în principal, în scopuri liturgice, deci este firesc să ne referim la această categorie importantă de deţinători. Din nefericire, categoria "obiectelor de uz laic" este foarte puţin reprezentată în raport cu cele "de uz liturgic", aceasta şi pentru faptul că produsele realizate pentru folosinţa laică au constituit, cel mai adesea, ţinta prădăciunilor, a jafurilor, a înstrăinărilor provocate de vraiştea vremurilor de altădată. Cu atât mai mult, grija de a ocroti obiectele "de uz liturgic" aflate în patrimoniul unităţilor de cult a devenit o prioritate naţională concretizată, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, prin înfiinţarea, în urmă cu 4 ani, a Centrului pentru Patrimoniul Cultural "Sfântul Constantin Brâncoveanu", care a pregătit specialişti în activităţile de ocrotire a bunurilor culturale naţionale: muzeografi, gestionari-custozi şi, din anul 2011, conservatori. Peste 200 de cursanţi proveniţi din rândurile personalului clerical şi-au obţinut, în urma unor riguroase examene, atestatul care le confirmă competenţele dobândite în legătură cu multiplele responsabilităţi ce le revin în calitate de deţinători ai bunurilor culturale cu valoare de patrimoniu cultural naţional.

Conservatorii de bunuri culturale şi misiunea lor

Cea mai recentă promoţie de absolvenţi (promoţia "iunie 2011") s-a pregătit pentru o nouă responsabilitate: aceea de "conservator de bunuri culturale". În lumea muzeelor sau a deţinătorilor de bunuri de patrimoniu de oriunde, "conservatorul" este cel mai important specialist din câţi există în structura acestor instituţii. Cuvântul lor este hotărâtor în toate deciziile care se iau în legătură cu patrimoniul cultural deţinut, şi asta pentru simplul fapt că aceşti specialişti răspund de "starea de sănătate" a acestor unicate culturale. Bunurile de patrimoniu, care au vârste de sute sau chiar mii de ani, "îmbătrânesc" şi ele, suferă de diferite maladii, sunt supuse unor procese inevitabile de degradare produse de cei mai diverşi factori (de mediu, de degradare fizică, de atacuri biologice, chimice, de neglijenţe umane ş.a.m.d.), toţi aceştia conducând în final (dacă nu se iau măsurile cuvenite) la distrugerea şi pierderea, uneori ireversibilă, a unor bunuri de mare valoare. Încă din secolul al XIX-lea s-a simţit nevoia formării de specialişti a căror misiune prioritară să fie tocmai aceea de a aplica măsuri şi metode specifice de protecţie a bunurilor culturale, în funcţie de "starea de sănătate" a fiecărui obiect de patrimoniu. S-a creat astfel o adevărată ştiinţă (frecvent asemuită cu medicina preventivă) a cărei menire este una extrem de importantă: identificarea tuturor factorilor care pot dăuna stării de sănătate a bunurilor culturale şi, implicit, găsirea şi aplicarea soluţiilor şi metodelor de prevenire sau de stopare a proceselor de degradare. În mâinile acestor specialişti se încredinţează valorile-unicat care fac parte din patrimoniul cultural naţional (sau universal, după caz) cu obligaţia de a le asigura acele condiţii pentru ca ele să "supravieţuiască" încă multe secole în viitor. La fel ca şi în medicină, şi în domeniul conservării bunurilor culturale există două niveluri de acţiuni: cele legate de conservarea preventivă ("medicină preventivă") menită a asigura condiţii optime de păstrare a bunurilor din patrimoniu şi conservarea activă ("medicina curativă"), care presupune asigurarea unui tratament adecvat atunci când se constată "îmbolnăvirea" obiectului din patrimoniu.

O reţea naţională de specialişti

Cursurile organizate de către Centrul pentru Patrimoniul Cultural "Sfântul Constantin Brâncoveanu" pregătesc, pentru prima oară, personal specializat şi pentru această mare responsabilitate care priveşte patrimoniul deţinut de către Biserica Ortodoxă Română. Cu atât mai mult este necesar ca toţi deţinătorii de colecţii şi muzee bisericeşti să realizeze cât de importantă şi de responsabilă este această activitate şi mai ales să-i sprijine în acţiunile lor pe aceşti specialişti. Reţeaua naţională de specialişti în domeniul patrimoniului cultural, constituită deja în cadrul Bisericii Ortodoxe Române (muzeografi, gestionari-custozi, conservatori), trebuie să îşi producă efectele pozitive asupra bunurilor din patrimoniu, din propriul inventar, ca o dovadă a înţelegerii faptului că toate aceste valori nu sunt bunuri proprii, personale, ci sunt mărturii ale istoriei acestui neam, ale faptelor de jertfă şi credinţă ale înaintaşilor noştri, că ele se constituie într-o moştenire culturală pe care trebuie să o transmitem urmaşilor noştri cel puţin la fel de responsabil cum ne-a fost şi nouă transmisă.