La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Monografia unei biserici bicentenare
La Editura Episcopiei Giurgiului a apărut, în condiții grafice impecabile, monografia „Biserica «Sfinții Împărați Constantin și Elena» - Crevedia Mare, 1836”, alcătuită de Dumitru Gheorghe, născut și crescut în localitatea giurgiuveană.
Tipărit cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, volumul materializează munca de un sfert de secol a unui autor neobosit și astăzi, la venerabila vârstă de 87 de ani. Te poți întreba de ce 25 de ani pentru această monografie și de ce atâta trudă pentru o biserică dintr-o comună cu puțin peste cinci mii de suflete.
Răspunsurile sunt în carte! Biserica `Sfinții Împărați Constantin și Elena~, ctitorită acum 184 de ani, este monument istoric și are un trecut pe care Dumitru Gheorghe l-a studiat printr-o documentare impresionantă: nu mai puțin de 25 de lucrări, plus două site-uri, figurează la bibliografie. Și, pentru că vorbim despre anexele volumului, mențio-năm ideea excelentă a autorului, care publică un foarte util Glosar de termeni. Nu tot românul știe, de pildă, ce era un caimacam ori ce este o colimvitră.
Monografia este bogat ilustrată cu evenimente petrecute în biserică, obiecte de cult, documente (unele de mare valoare), portrete de preoți care au slujit aici, imagini exterioare și interioare, icoane.
Dumitru Gheorghe a cercetat totul și nu uită nimic. Emoționantă, de pildă, este lista donațiilor făcute de credincioși: covoare, sfeșnice, mobilier, icoane, o Evanghelie, o cruce, o cădelniță. De altfel, clopotnița a fost ridicată în 1973, deci în plin comunism, prin contribuția enoriașilor.
Structura volumului este una exhaustivă: capitolele lui abordează parohia, biserica drept monument istoric și arhitectonic, patrimoniul, slujitorii Altarului, casa parohială, cimitirele parohiei, respectiv enoriașii acesteia.
„Biserica din Crevedia Mare are o istorie ce vorbește despre fizionomia acestui sat”, susține autorul. „Prin preoții care au slujit la Altarul ei, a fost dintotdeauna inima satului, centrul de viață și autoritatea religios-morală determinantă pentru formarea oamenilor din această comunitate în pas cu spiritul vremii și cu schimbările sociale.”
Dumitru Gheorghe a pornit de la un document al preotului Ilie Popescu, paroh al bisericii timp de 55 de ani, între 1935 și 1990, descoperind ulterior, în Arhivele Statului din București, un set consistent de scrisori de la începutul anilor 1830, adresate prințului Constantin Șuțu, ctitorul locașului de cult, de către ispravnicul Zamfir, căruia îi încredințase șantierul acestuia.
Așa a început lunga poveste a acestei monografii, care a inclus cercetări în arhivele centrale și locale, verificând astfel informații transmise prin tradiție orală.
Să notăm, între altele, că localitatea a purtat numeroase nume: Prejbeni, Crevedia Lupului, Crevedia Șuțului, Crevedia de Mijloc, Crevedia. Se află pe malul stâng al istoricului râu Neajlov, în nord-vestul județului Giurgiu, la 45 de kilometri de București și, citind lucrarea lui Dumitru Gheorghe, cu siguranță merită vizitată!