Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Negru şi roşu

Negru şi roşu

Un articol de: Dan Stanca - 09 Decembrie 2013

„Roşu şi negru“ este romanul binecunoscut al lui Stendhal, cu Julien Sorel personaj principal, ecranizat în mai multe rânduri, dar cea mai vestită versiune e aceea care-l distribuie în rol pe Gerard Philippe. Ioan T. Morar inversează cuvintele, dar nu acest şiretlic îi ţine lui cartea pe umeri. Despre Ioan T. Morar, cei care nu ştiu încă, ar trebui să afle că este (a fost) un temut „caţavencist“, care a lucrat ani buni la una din revistele remarcabile ale lumii noastre gazetăreşti post ’89. Ioan T. Morar s-a dedicat trup şi suflet acestei noi îndeletniciri, deşi sufletul său aparţine unui poet adevărat, dacă ar fi să-mi amintesc de volumul „Fumul şi spada“ apărut la Cartea Românească în anul de graţie 1989. Dar de atunci au trecut 24 de ani şi oamenii ca şi obiceiurile se mai schimbă.

Ioan T. Morar s-a schimbat şi el. Scund şi îndesat, el tânjeşte spre romanul total în care să cuprindă tot ceea ce presa condamnată fragmentarismului nu poate reda. Cu atât mai puţin poezia, simţire firavă în faţa tăvălugului contemporan. Ioan T. Morar este autorul ambiţios care după romanul „Lindenfeld“ s-a încumetat să pătrundă în istoria noastră „cu pete“ şi să scrie ceva despre regimul Antonescu, discriminările de atunci, trecerea Prutului, ofensiva asupra Odessei şi multe altele. Aşa a apărut romanul de faţă. Aici poţi să ai două atitudini. Fie să te arăţi antonescian, fie să faci jocul corectitudinii politice. Autorul nostru, până la urmă, nu face nici una, nici alta. Scrie pur şi simplu având în centrul naraţiunii un ţigan care îşi ascunde originea etnică pentru a ajunge în eşaloanele armatei române. Deconspirat, el nu se lasă bătut şi profită de schimbare. Ajunge chiar să comande plutonul care-l împuşcă pe Mareşal. Dar aceasta nu înseamnă că e neapărat un profitor al noilor vremuri. Ce vrea autorul prin acest roman să arate? Că identitatea e ceva relativ şi ne-o putem aranja după cum ne convine. Că lumea e schimbătoare şi noi ne putem adapta. Că istoria e vicleană şi noi mai vicleni decât ea. Că literatura are mari virtuţi dacă ştii să le exploatezi. Ioan T. Morar le exploatează, fără să rişte. Puţin risc în această carte însă transforma o carte bună într-una foarte bună, şi chiar mai mult de atât. Romanul „Negru şi roşu“ a apărut la Polirom şi beneficiază de toate avantajele oferite de editură.