„Nu avem un ambasador cultural mai bun decât Cantemir”

În contextul Anului cultural Dimitrie Cantemir, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (BCU) din Iași, în parteneriat cu filiala Iași a Academiei Române, a organizat, la începutul acestei săptămâni, două evenimente dedicate readucerii în atenția publică a figurii principelui-cărturar. Printre acestea, o strălucită conferință susținută de criticul literar și profesorul universitar Bogdan Crețu, de la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu titlul: „Ce știm și ce nu vrem să știm despre Dimitrie Cantemir”.

Autor, după cum aprecia Ștefan Lemny, al uneia dintre cele mai bune contribuții la studiul operei lui Dimitrie Cantemir, din perspectiva istoriei literare și a istoriei culturii - „Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir” -, Bogdan Crețu a cucerit publicul printr-un exercițiu intelectual foarte viu, de extragere a lui Cantemir din tiparele înțepenite ale clișeelor pe care școala, mai ales prin moș­tenirea comunistă, ni le-a servit, și de „eliberare” a acestuia din chingile prejude­căților conform cărora e o figură care ne aparține și e reprezentativă doar pentru cultura noastră națională. „Numele lui Cantemir a funcționat foarte bine ca un simbol al excelenței naționale. Și foarte multă vreme a fost utilizat în acest fel. Numele lui a început să-i preocupe pe cărturarii români în secolul al 19-lea, un secol naționalist, în sensul constructiv al termenului, în întreaga Europă. Dar sfârșitul secolului al 17-lea, în care s-a format Cantemir, și mediul cultural în care a scris nu reprezintă o epocă de orientare naționalistă. De foarte multe ori încercările de valorificare a unor astfel de personalități este această instrumentalizare a operei filtrată printr-o grilă de valori, de concepte, de nevoi, de dileme identitare care nu erau proprii epocii lor. Concret, dacă-l ținem pe Cantemir captiv într-o cultură de tip național eu cred că-i luăm mai mult decât îi oferim. El este un autor-punte între două tipuri de cultură, nu distincte, dar cu paradigme diferite: Orient-Occident. Nu avem un ambasador cultural mai bun decât Cantemir”, a apreciat Bogdan Crețu.

O altă idee de forță a conferinței a fost legată de tipul de personalitate culturală pe care l-a reprezentat Cantemir și la modul, adesea greșit, de receptare a gândirii cantemiriene și a operei sale printr-un așa-numit „malpraxis de interpretare”. Cantemir a fost dominat de o cunoaștere a întregului, specifică secolului în care a trăit și modelului de formare pe care l-a urmat, și nu de o cunoaștere fragmentară, specifică prezentului. „Cantemir este acel gen de personalitate care intimidează, pe care nu-l mai putem controla până la capăt, pentru că între epoca lui și epoca noastră s-a întâmplat ceva fundamental, și anume, cunoașterea s-a atomizat. Primul efort pe care trebuie să-l facem ca să înțelegem astfel de personalități este să nu le contemporaneizăm foarte tare. Să nu le ducem mesajul operei către valorile prezentului. Să nu avem pretenția abuzivă ca opera lor să spună ceea ce ne dorim noi. Cantemir a fost adesea, ca și Eminescu, victima unor astfel de încercări de anexare”, a subliniat criticul literar.

„Dimitrie Cantemir - principe şi cărturar”

Scrierile lui Cantemir dovedesc toate o foarte bună conectare la cultura occidentală și constituie argumente în sine pentru faptul că acesta nu poate fi anexat unei culturi naționale, ci aparține culturii occidentale. Cu excepția „Istoriei ieroglifice”, prima operă de ficțiune din cultura română, scrisă la 1705, în limba română, dar „într-o limbă savantă, pe care Cantemir și-o creează la nivelul propriei gândiri, pe modelul limbii latine”, toate celelalte cărți și tratate sunt scrise în limbi de circulație europeană: latină, germană, engleză, franceză.

De asemenea, prin valoarea pe care o are pentru cultura otomană „Cartea științei muzicii”, un tratat scris în limba turcă, care arată perfecta asimilare a tradiției și muzicii turcești, Dimitrie Cantemir este considerat și astăzi de cercetătorii turci un muzicolog care le aparține în egală măsură. „El inventează un sistem de notare pe baza alfabetului latin. Cartea conține peste 300 de piese, puține compoziții ale lui, dar foarte important e că muzica epocii s-a păstrat. Numele Cantemir e ultracunoscut, cântat în toată Europa, există foarte multe ansambluri care valorizează muzica lui veche. Cum am putea noi confisca acum o astfel de lucrare și s-o aducem în spațiul culturii române? Ce-am câștiga? Mă tem că n-am avea argumente”, a mai spus Bogdan Crețu.

Multe dintre scrierile lui Cantemir, pomenite în conferință, pot fi văzute, până pe 7 iulie, în expoziția de carte „Dimitrie Cantemir - principe şi cărturar”, organizată de Departamentul Colecții Speciale al BCU Iași. Aceasta reunește primele ediții în limba română sau în alte limbi de circulație internaţională ale celor mai importante scrieri cantemiriene, mărturiile câtorva dintre personalitățile de seamă ale Europei occidentale de secol 18 care l-au apreciat pe marele cărturar român (precum Voltaire, Byron, Guer) şi o selecție de studii dedicate diverselor segmente din opera enciclopedică a acestuia (P.P. Panaitescu, Ilie Minea, George Pascu, Ștefan Lemny).