La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
22 Noi, 2024
O nouă carte de Ludmila Uliţkaia
Humanitas Fiction propune din când în când cititorilor săi câte un titlu de interes, care prin apariţia sa a răscolit pur şi simplu lumea şi a decis traducerea sa în foarte multe ţări. În asemenea condiţii nu mai vorbim de un eveniment pur literar, ci de o adevărată provocare a conştiinţei de pretutindeni. În faţa unor mari adevăruri, indiferent ce eşti, bulgar sau peruan, creştin sau budist, alb sau negru, nu rămâi nepăsător, de lemn, şi reacţionezi. O carte importantă are această menire de-a ne scoate din apatia cotidiană. Este şi cazul uneia din ultimele apariţii ale editurii, "Daniel Stein, traducător", de Ludmila Uliţkaia, poate cel mai de seamă autor rus al momentului, scriitoare recompensată de numeroase premii, acest titlu bucurându-se de nu mai puţin decât de patru distincţii mari, Premiul Naţional de Literatură din Rusia, Premiul "Părintele Alexander Man" (Germania), Premiul "Bauer Foscari" (Italia) şi Premiul "Simone de Beauvoir" (Franţa).
S-au vândut milioane de exemplare şi probabil că ritmul achiziţiilor nu a scăzut. De unde pleacă acest interes maxim? Tocmai din originalitate şi totodată din simplitate. Printr-o polifonie exemplară, autoarea aduce în prim plan numeroase personaje care întruchipează destine-cheie în ţesătura complicată şi dureroasă a veacului XX. Daniel Stein este evreu polonez, născut într-un ghetou nazist de o mamă comunistă, care reuşeşte să evadeze, lucrează ca traducător şi pentru ruşi şi pentru nemţi şi prin mijloacele sale reuşeşte să-i scape pe mulţi coreligionari din ghearele morţii. Dar el se converteşte la catolicism şi intră în ordinul carmeliţilor. Pleacă în Israel unde va trăi în mănăstirea de pe muntele Carmel, loc de unde, cum bine se ştie, tradiţia spune că Ilie s-a ridicat la cer. Nu există un punct de vedere omniscient, fiecare personaj intră în scenă şi-şi prezintă frământările. De aici originalitatea. Dar în egală măsură forţa, deoarece prin folosirea persoanei întâi autoarea potenţează expresivitatea şi face din fiecare pagină un prilej de trăire şi reculegere. Cartea supune atenţiei generale nu doar problema Holocaustului, ci întreaga condiţie umană în secolul celor mai mari orori. Este de fapt o carte-dezbatere pe care fiecare şi-o asumă spre a nu uita.
