O nouă lucrare în cercetarea biblică românească

Minunile Mântuitorului nostru Iisus Hristos în literatura biblică românească au fost tratate sporadic, doar la nivel omiletic, abordate în cărțile de predici, în Cazanii, dar fără pretenția academică a relevanței lor. O lucrare de anvergură științifică pe această temă nu avem în literatura biblică românească. Metoda de cercetare a autorului acestei noi apariții, părintele dr. Silviu Negruțiu, este adecvată lucrărilor de specialitate, informația oferită în dezvoltarea subiectului alternând cu exemplificări complementare, ilustrate în notele de la subsolul paginilor.

Se impune să fie punctat faptul că abordarea din perspectivă exegetică a temei Minunile săvârșite de Iisus Hristos - o perspectivă exegetică și sacramentală, îngemănată cu accentuarea dimensiunii teologice a textelor analizate, dezvăluie cititorului o viziune nouă a metodei de cercetare ştiinţifică în teologia contemporană, proprie autorului acestei lucrări.

Cartea de față cuprinde 5 capitole mari, structurate pe analiza a două paliere tematice majore, exegetic și teologic.

În capitolul 1 - Relația dintre minune și semn -, autorul realizează o analiză a celor două concepte, subliniind dimensiunea teologică a termenilor grecești θαυμάζω și τέρας (tavmazo = a fi uimit și teras = magic). Pornind de la semnificația acestora, se stabileşte, apoi, o relație semantică și simbolică între termenii σημεῖον (simeion = semn) şi πίστις (pistis = credință), după care se analizează relația teologică dintre σημεῖον și ἔέργον (ergon = lucrare), în vederea evaluării dimensiunii teologice a relației σημεῖον, λόγος (logos = cuvânt) și δόξα (doxa = mărire). Rațiunea analizei legăturii dintre aceste concepte este reliefată în finalul capitolului, unde caracterul tipologic al σημεῖον‑lui ioaneic este accentuat aparte.

Capitolul 2 -Interferențe sinoptice și ioaneice în relatarea și evidențierea minunilor - este unul tranzitiv înspre capitolul 3 - Taxonomii posibile ale minunilor, în care autorul prezintă o clasificare a minunilor, urmând mai multe criterii: subiect, localizare (etape - Galileea, Iudeea), perspectiva teologică a evanghe­liștilor. Ultima clasificare redă, anticipativ, specificul analizei acestei teme, unic în spațiul biblic românesc, și anume, analiza minunilor dintr‑o perspectivă sacramentală, ca fundamente ale Sfintelor Taine.

Capitolul 4 - Caracteristicile narative ale prezentării minunilor în Evanghelii- atenţionează asupra caracteristicilor redacțio­nale ale înregistrării minunilor în Sfintele Evanghelii, mai întâi la evan­gheliștii sinoptici și, apoi, comparativ cu Sfântul Ioan. În final, minunile au fost urmărite ca semne transferate în Biserică: σημεῖον‑ul în misiunea Apostolilor.

Capitolul 5 - Analiza minunilor. O perspectivă sacramentală reflectată în „Tainele” Bisericii  - constituie partea cea mai extinsă a cărții și cuprinde minunile grupate conform mesajului lor teologic care se găsește, din perspectiva cercetării autorului, la baza Sfintelor Taine. Părintele dr. Silviu Negruțiu tratează minunile, în acest capitol extins, din 4 perspective: încadrarea minunii  în contextul Evangheliei; compararea textelor care redau minunea; exegeza textelor și teologia minunii.

Capitolul 5 constituie, de altfel, partea de originalitate evidentă și de contribuție personală a autorului în tratarea temei. Se impune precizarea faptului că o analiză a minunilor dintr‑o perspectivă sacramentală, adică minunile înțelese ca fundamente ale Sfintelor Taine, nu există în literatura de specialitate, astfel că viziunea autorului cărții se poate constitui într‑o abordare de pionierat în spațiul biblic românesc, iar pentru teologia dogmatică într‑un punct de referință și de reflecție în ceea ce înseamnă fundamentarea, prezența și impactul Sfintelor Taine în viața membrilor Trupului tainic al lui Iisus Hristos - Biserica. Din acest punct de vedere, demersul exegetic și de analiză teologică al părintelui dr. Silviu Negruțiu este unul de referință, nu numai exegetică, ci și dogmatică, și care poate deschide noi perspective teologice interdisciplinare în abordarea temei minunilor.

În partea ultimă, capitolul 6 - Minunile lui Iisus - permanență de manifestare harică în trupul Său tainic, Biserica -, autorul subliniază legătura permanentă dintre credincios (ca beneficiar al tainelor) și minuni care se revarsă continuu asupra lui, prin lucrarea sacramentală a Bisericii (minunile fiind izvorul Sfintelor Taine).

Anexele sunt și ele deosebit de instructive în înțelegerea iconomiei tematice generale a subiectului tratat.

Concluziile, interesant formulate, vizează atât fundamentarea teoretică a lucrării, cât și demersul experimental întreprins. Remarcăm faptul, bine precizat de autor și care se poate însuma într‑o concluzie generală privitoare la înțelegerea minunii: σημεῖον‑ul lui Iisus nu poate fi înțeles, pătruns și acceptat fără πίστις.

Așadar, modul de abordare a temei, cunoașterea și citarea unora din cele mai bune și mai noi lucrări de referinţă din literatura de specialitate, stilul argumentativ de analiză a minunilor, sublinierea dimensiunii spirituale pentru lumea contemporană a mesajului temei fac din cartea părintelui dr. Silviu Negruțiu una de referință pentru spațiul biblic românesc nou‑testamentar.