„Patria care-şi uită fiii nu-şi merită Eternitatea”

În prezenţa unui auditoriu restrâns în care s-au regăsit personalităţi distinse, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, a avut loc săptămâna trecută conferinţa „România în timpul monarhiei. Cultul Eroilor Patriei”. Momentul omagial, organizat de Asociaţia Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), a fost un bun prilej de aducere-aminte şi de preţuire a celor care şi-au dat viaţa pentru libertatea şi demnitatea poporului român.

Amfitrioana manifestării dedicate eroilor Patriei din toate timpurile, Ma­rilena Rotaru, jurnalist, copreşedinte al ANRM, a spus: „Sunt din ce în ce mai uimită să constat tendința în plină des­fășurare a minimalizării și chiar a ștergerii valorilor tradiționale ale acestui neam. Sigur, cu excepțiile pe care le veți putea auzi și privi astă-seară. În ritmul în care s-au creat și se creează încă vip-urile, falsuri fără nici o creație remarcabilă, departe de autenticele valori, s-au creat și se creează «eroi», de fapt, contraeroi. Într-o anchetă recentă la Jurnalul Televiziunii publice, doi cetățeni, întrebați cine sunt Maniu și Coposu, au răspuns: «niște bulevarde, un primar». Am avut parte prin cele transmise de părinții, bunicii și profesorii mei, de înțelegerea dimensiunii adevăraților eroi. Au fost călăuza mea în 45 de ani de profesie. Cei care și-au dat viața pentru apărarea pământului strămoșesc, cei cu care regimul comunist a umplut închisorile și cei din exil, care și-au ținut rădăcinile la vedere, asemenea unor copaci plantați invers. Vom mai avea, așadar, și alte întâlniri pe această temă. Astăzi vom face o adâncă plecăciune în memoria celor care și-au dăruit viața pentru apărarea Patriei. Căci Patria care-şi uită fiii, spunea un înţelept grec din Antichitate, nu-şi merită Eternitatea!”

În continuare, Marilena Rotaru a citit un fragment dintr-o scrisoare din anul 1998, redactată de Mircea Constantinescu din Frankfurt (fiul generalului Haralamb Constantinescu, fondatorul în 1935 a Asociaţiei „Cultul Patriei”, asociație care a instalat şi a aprins candela de la Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, Bucureşti): „Urmăresc cele ce se petrec în România… Sunt cuprins de sentimente dureroase privind piedicile ce se pun în calea redresării morale a societăţii noastre. Cu durere în suflet constat că, la majoritatea celor 22 de milioane de români din ţară şi a celor 12 milioane de peste hotare, cultul Patriei a dispărut aproape complet… cultul Patriei, care nu este altceva decât expresia cea mai înaltă a interesului naţional, pentru punerea în drepturi a culturii şi tradiţiilor româneşti, atât în ţară, cât mai ales în rândul conaţionalilor aflaţi peste mări şi ţări: cultul Patriei nu are graniţe, precum sufletul oamenilor!”

„Pe mormintele lor s-a creat România de astăzi”

Prima intervenție de la tribuna aulei i-a aparţinut lui Daniel Gheorghe, istoric, deputat, „o voce a speranței în politica românească”, cum l-a numit jurnalista Marilena Rotaru. Succint, clar şi reverenţios, discursul lui Daniel Gheorghe a urmărit firul istoric al cultului eroilor neamului şi a accentuat: „Din experienţă proprie, ştiu foarte multe sate unde adevărata zi naţională este ziua eroilor. Această zi are o încărcătură mistică, are o forţă de iradiere cum puţine zile au, mai ales că este dublată de o sărbătoare religioasă deosebit de importantă - Înălţarea Domnului, dar şi pentru că are în ea acea esenţă a eroismului şi a patriotismului românesc curat şi a spiritului de sacrificiu pe care ostaşii români, de la ultimul ţăran desculţ sau în opinci şi până la marii noştri mareşali şi generali - precum Averescu, Prezan şi mai departe până la regii noştri Carol I şi Ferdinand I - au dovedit-o întotdeauna pe câmpurile de luptă. Pe mormintele lor s-a creat România de astăzi, pe mormintele lor noi trăim astăzi aici şi avem o ţară mare, putem spune, şi am reuşit să ne păstrăm cât se poate spaţiul nostru identitar, spaţiul nostru de cultură şi de trăire românească, exceptând, din păcate, Basarabia şi nordul Bucovinei. Nu putem fi niciodată o ţară puternică în absenţa patriotismului şi în absenţa respectului faţă de înaintaşi şi cu atât mai mult faţă de cei care au murit pe front, pe câmpul de luptă, în închisori, pe stradă. O naţiune fără eroi este o naţiune fără viitor. Sper ca Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care au murit pentru România şi pentru ca noi să fim astăzi aici”.

Prof. dr. Nicolae Constantinescu, membru în Consiliul de Onoare al ANRM, a urmat expunerii tânărului vorbitor: „Eu sunt fiu de medic militar. Tatăl meu, colonel dr. Mircea Constantinescu, a fost comandantul Spitalului 8 de Campanie ataşat Armatei a 4-a. Practic dispunerea forţelor antisovietice pe frontul de est avea în compunere de la nord la sud de-a lungul Prutului: Armata 3-a română condusă de generalul Petre Dumitrescu, cu sarcina de luptă de a elibera Bucovina şi oraşul Cernăuţi, apoi Armata a 11-a germană condusă de generalul Eugen von Schöbert, care trebuia să ocupe treimea de nord a Basarabiei, şi în continuare Armata a 4-a română cu Corpurile de armată 2, 3, 5 şi 11, condusă de generalul Nicolae Ciupercă, cu sarcina de luptă eliberarea celei mai mari părţi a Basarabiei. Tatăl meu mi-a lăsat un album cu fotografii pe care le-a făcut la traversarea Basarabiei de la vest la est şi mi-a spus aşa: «Băiete, războiul cunoaşte doar doi beneficiari: fabricanţii de arme care şi le pot perfecţiona pe viu, în cel mai realist şi dramatic sens al cuvântului, şi chirurgii, fiindcă ceea ce văd şi sunt obligaţi să trateze în timp de război nu vor vedea niciodată în timp de pace». Din păcate, am putut realiza «pe viu» în decembrie 1989 adevărul crud al acestor vorbe spuse de tatăl meu, atunci când am operat tinerii împuşcaţi cu sălbăticie în Piaţa Universităţii şi în împrejurimile ei”.
Publicul a fost captivat de prezentarea uniformelor şi a armelor realizată de câţiva membri ai Asociației „Tradiția Militară”, coordonaţi de Mircea Stoica, iar punctul culminat al serii, ca intensitate emoţională, a fost marcat de documentarul „Departe de ţară”, realizat de Marilena Rotaru, despre cimitirul prizonierilor români de la Soultzmatt.