Grupurile „Plugușorul cu felinar” de la Tătăruși, Ansamblul folcloric „Ciureana” şi copiii de la Palatul Copiilor Iași vor vesti, mâine, 21 decembrie, pe scena amfiteatrului Muzeului „Ion Creangă”
20 Dec, 2024
Prima revistă misionară a Patriarhiei Române, editată la Chişinău
Conceptul de misiune bisericească prin intermediul presei româneşti a fost transpus în realitate, pentru prima dată, în 1839, când la Buzău a fost tipărit „Vestitorul bisericesc“, sub îngrijirea profesorilor ardeleni Dionisie şi Gavriil Munteanu. Un secol mai târziu, timp în care Biserica conştientizează rolul pe care îl are presa în culturalizarea cititorilor, este editată prima revistă misionară a Patriarhiei Române, prin strădania mitropolitului Gurie Grosu al Basarabiei.
Ideea editării unei reviste cu conţinut misionar a fost lansată în cadrul primului Congres general al misionarilor din România întregită, care a avut loc între 26-29 octombrie 1928, la Arad. Cu această ocazie, pentru al doilea congres ce urma să aibă loc la Chişinău, din iniţiativa primului mitropolit al Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Gurie Grosu, Sectorul cultural al Consiliului eparhial Chişinău a editat un număr de probă al publicaţiei. Astfel, primul număr al revistei „Misionarul“ a apărut în data de 6 octombrie 1929. Programul revistei, expus în acel număr, preciza conţinutul publicaţiei, şi anume: „articole de conţinut teologic în genere; chestiuni de îndrumare misionară; cronica misionară internă; informaţiuni despre activitatea misionară ortodoxă şi eterodoxă; bibliografie, critică şi recenzii; ştiri“ („Misionarul“, nr. 1, octombrie 1929).
Mitropolitul Gurie al Basarabiei - părintele revistei „Misionarul“
Redacţia îşi propunea să demareze un „laborator bine prevăzut, în care se vor înşira cercetări academice despre fundamentul neclintit al Ortodoxiei, înfăţişarea ei în văzul lumii, statistici şi studii despre pricinile ce au răscolit sectantismul sau numai unele din rătăciri, dezvoltarea lor şi complicaţiile ce produc în viaţa intelectuală şi în celelalte pături sociale ale târgurilor. Paralel, trebuie să se arate şi lucrul nostru misionar-pastoral pentru împrăştierea întunericului din jurul sectelor“.
Din darea de seamă despre congresul de la Chişinău aflăm că „sufletul, oblăduitorul şi protectorul realizării dezideratului al 25-lea din hotărârea întâiului Congres general al misionarilor ortodocşi români ce s-a ţinut la Arad este IPS Stăpân al nostru, Mitropolitul Gurie al Basarabiei, căruia în calitate de devotat executor al hotărârii primului Congres al misionarilor se poate spune, cu drept cuvânt: Părintele revistei Misionarul!“ („Misionarul“, nr. 2, noiembrie 1929).
Din ediţia a doua a revistei aflăm că, în cadrul aceluiaşi congres, o comisie restrânsă a participanţilor a decis continuarea editării revistei „Misionarul“ la Chişinău, considerând foarte bune condiţiile tehnice şi mijloacele redacţionale de care dispunea Sectorul cultural al Consiliului eparhial Chişinău. Totuşi, factorul principal care a determinat comisia să lase editarea revistei în grija preoţilor misionari din Chişinău a fost bogăţia materialului misionar prezent în bibliotecile eparhiei chişinăuene, precum şi prin legăturile pe care eparhia le avea cu cei mai de frunte misionari ai Ortodoxiei din ţară şi străinătate, încă înainte de apariţia revistei („Misionarul“, nr. 12, decembrie 1931).
Totodată, comisia a elaborat şi fişa revistei: „«Misionarul» va apare lunar... se va tipări deocamdată în una mie exemplare pe hârtie bună, formatul actual al primului număr şi se va distribui prin eparhii după întinderea eparhiilor… Abonamentul va fi de 300 lei lunar… Iar ceea ce priveşte numărul paginelor, ele nu vor putea fi mai puţine de 64“ („Misionarul“, nr. 2, noiembrie 1929). La sfârşitul revistei, colegiul redacţional îşi anunţă cititorii despre viitorii corespondenţi permanenţi în toate centrele ortodoxe din străinătate pe care revista îi va avea, „spre a putea ţine la curent pe cititorii săi cu mişcarea vieţii religioase de peste hotare“.
Revista „Misionarul“ - tribună apologetică a misionarilor români
În editorialul din numărul 12 al revistei, din decembrie 1931, semnat de IPS Gurie, aflăm despre lucrările Congresului Asociaţiei Generale a Clerului Ortodox Român, care a avut loc la Bucureşti, în zilele de 17-18 noiembrie 1931, în cadrul căruia s-au întrunit şi preoţii misionari. Evenimentul s-a bucurat de prezenţa patriarhului Miron Cristea, precum şi de participarea unor personalităţi remarcabile din România interbelică: arhimandritul Iuliu Scriban, Octavian Goga, în calitate de senator şi fost ministru al cultelor, Nichifor Crainic, principesa Alexandrina Cantacuzino.
În cadrul acestui congres, părintele Vladimir Burjacovschi, delegat din partea colegiului redacţional al revistei „Misionarul“, prezintă un referat „asupra revistei şi în legătură cu aceasta, asupra necesităţii de a intensifica propaganda antisectară şi antiateistă prin publicaţiuni religioase şi prin radio“. În referat, publicat şi în revistă, aflăm despre problema propagării ateismului de către Soviete: „Formidabila risipă materială a Sovietelor pentru propagarea ateismului e de neînchipuit: milioane de ruble aur s-au alocat oficial prin bugetul anului în curs pentru tipărituri şi pentru propaganda vorbită; alte sute de mii de ruble premii pentru cea mai bună lucrare ateistă. Vă închipuiţi câţi autori atei (bine pregătiţi în şcoli superioare de învăţământ ateist) au dat la iveală studii şi broşuri pe anul în curs, cu nădejdea că poate vor dobândi premiul! În câte limbi sunt tipărite lucrările ateiste ale Rusiei roşii şi ce minunat e organizat colportajul prin tineret, care e câştigat într-o majoritate covârşitoare în societăţile ateiste. În ziua de 12 noiembrie a anului curent (1931) s-a inaugurat cu mare fast la Moscova prima promoţie a Universităţii Ateiste din Rusia, iar prelegerile ateiste ale acestei Universităţi se transmit prin radio în toate ţările şi în toate locurile.“
Totodată, este prezentată şi situaţia financiară a revistei pe anul 1931, din care aflăm că aceasta are 1.660 de abonaţi cu plată şi că a apărut până atunci în 1.900-2.000 exemplare lunar.
Este publicat în revistă şi referatul preotului misionar Alexandru Scvoznicov, al doilea delegat al revistei „Misionarul“ la congres. Pr. Scvoznicov expune ideile pe care misionarii de la Chişinău le pregătesc spre înfăptuire: „La Chişinău se proiectează în prezent un comitet anti-ateist care se va ocupa cu contra-propaganda prin radio, conferinţe şi presa împotriva propagandei ateiste şi care sperăm că va deveni apoi o filială a unui comitet central din capitala Ţării.“
Referatele prezentate de cei doi preoţi misionari ai Sectorului cultural al Consiliului eparhial Chişinău au avut un impact asupra formulării dezideratelor congresului, unul din ele punând accent pe dezvoltarea continuă a presei bisericeşti: „Crearea unei atmosfere prielnice prin presă în genere, pentru misionarismul preoţesc şi implicit prin presa bisericească“. Totodată, a fost făcută propunerea editării unui cotidian bisericesc, în care „chestiunea misionară să ocupe loc principal“.
Revista „Misionarul“ poate fi considerată drept unica tribună a misionarilor români de la care se vorbea răspicat despre pericolele ateismului sovieto-comunist care ameninţa Ortodoxia din spaţiul balcanic cu amploarea sa. Studiile „Teism sau ateism“, „Biserica şi comunismul“, „Creştinismul şi problemele sociale“, precum şi multe altele ţinteau direct propaganda ateistă, iar cronicile despre lupta înverşunată a comunismului împotriva Bisericii Ortodoxe îi îndemnau pe cititori, atât preoţi, teologi, misionari, cât şi mireni, să facă misiune pentru a ţine piept atacurilor ateismului.
Revista a apărut lunar, cu mici excepţii, până în anul 1940, editarea ei fiind întreruptă din cauza ocupaţiei Basarabiei de către trupele sovietice, şi a fost reluată în 1941, fiind editată până în anul 1944.
