Grupurile „Plugușorul cu felinar” de la Tătăruși, Ansamblul folcloric „Ciureana” şi copiii de la Palatul Copiilor Iași vor vesti, mâine, 21 decembrie, pe scena amfiteatrului Muzeului „Ion Creangă”
Radu Jude şi „Inimi cicatrizate“
Tânărul regizor Radu Jude, născut în 1977, ne promite pentru anul viitor un lungmetraj de senzaţie. Este vorba de o adaptare cinematografică după celebrul roman al lui Max Blecher, „Inimi cicatrizate“. Proiectul lui Radu Jude este de toată lauda. Cine până acum s-a încumetat să realizeze aşa ceva? Care cineast român s-a vârât în opera atât de enigmatică a lui Blecher? Iată că avem un mare îndrăzneţ. Încă de pe acum aşteptăm cu emoţie filmul. Ce va fi de capul lui? Ne amintim de răsunătorul eşec al regretatului Mircea Veroiu privind ecranizarea sa după „Craii de Curtea veche“ al lui Mateiu Caragiale. Să sperăm că Radu Jude nu va repeta o asemenea experienţă sinistră. Are de partea lui tinereţea care presupune nonconformism, dar şi prospeţime. Blecher este un autor care a fost recuperat în ultimii zece ani mai ales de tineri. Tinerii l-au scos din uitare aşa cum şi Gellu Naum a fost îndeosebi iubit de cei din ultima generaţie. Avangardiştii noştri autentici au căpătat preţuire din partea celor care nu au ajuns (încă) să se osifice. Clişeele nu le-au îmbrătrânit mintea. Radu Jude a demonstrat în „Lampa cu căciulă“ sau în „ Alexandra“ că este capabil de frumoase performanţe. El face parte din ultimul val al cinematografiei noastre care nu vrea să se lase îmbălsămat. Radu Jude vine după Cristi Puiu, Cristian Mungiu sau Nae Caranfil cu siguranţa aceluia care nu se va lăsa vreodată complexat. De aceea şi l-a şi ales pe Blecher ca autor în a cărui operă să coboare. Opera lui Blecher permite asemenea imersiuni periculoase. Este de bună seamă o primejdie să faci scufundări într-un univers al senzaţiei pure. Lui Radu Jude nu îi este teamă. Ne amintim că în urmă cu zeci de ani pentru regizorii români era o provocare să se ocupe de un fragment din opera lui Rebreanu sau Sadoveanu. Când Mircea Mureşan a făcut filmul după „Ion“ l-am apreciat. Ştiam pe atunci că va veni şi vremea interbelicilor marginalizaţi pentru a fi ecranizaţi? Acesta este progresul propriu-zis în artă. Proiectul „Inimi cicatrizate“ presupune în cinematografia noastră o miză maximă. Măcar din acest punct de vedere anul 2014 este hotărâtor.