Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Raymundo Santiago Punongbayan - Atunci când un om salvează 60.000 de semeni...

Raymundo Santiago Punongbayan - Atunci când un om salvează 60.000 de semeni...

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 07 Ianuarie 2022

I se spunea „managerul dezastrelor”, după ce s-a dovedit extrem de util în două catastrofe, cutremurul din 1990 din Luzon și erupția vulcanului Pinatubo din anul următor. A fost directorul Institutului Filipinez de Vulcanologie și Seismologie, calitate în care, în 1991, a convins autoritățile să evacueze localitățile din preajma vulcanului (și o bază militară americană!), fiind salvată astfel viața a zeci de mii de oameni. La fel ca într-un arhicunoscut clişeu cinematografic (iată, viaţa bate filmul!), deși vulcanul dăduse semne de viață încă din martie, autoritățile ezitau, suspectând o alarmă falsă! Punongbayan, căruia experiența îi spunea ce-o să urmeze, a insistat până a obținut evacuarea, cu 48 de ore înainte de nenorocire.

La 15 iunie, Pinatubo a explodat, pierzându-și 259 m din înălțime, scuipând 10 miliarde de tone de magmă și aruncând în stratosferă mai multă materie decât erupția lui Krakatoa din 1883. Din cauza cenușii din aer, temperaturile globale au scăzut cu 0,5 grade în următorii doi ani și s-a lărgit gaura din stratul de ozon. Au murit în total 722 de oameni (unii din cauza inundațiilor cu noroi ce au urmat), care refuzaseră să plece, dar au fost salvați cel puțin 60.000. Punong­bayan a pierit 14 ani mai târziu în prăbușirea unui elicopter al Crucii Roșii, aflat în misiune. Avea 67 de ani și ar fi putut să-și savureze liniștit pensia.