„Să fim treji, să avem curaj să mărturisim credința ortodoxă”

Spectacolul de teatru creștin „Pe urma pașilor Tăi...” va fi repus în scenă la data de 11 decembrie, după ce prima reprezentație a avut loc în 13 noiembrie, la sediul ARCUB de la Hanul Gabroveni. Actorii din distribuție (Vitalie Bantaș, Amalia Ciolan, Afrodita Androne, Liliana Pană, Ana Maria Bercu, Maria Radu și Eliza Bercu-Bodeanu) readuc, astfel, pe scenă experiența intensă de pelerin în Țara Sfântă. Percepția asupra locurilor sfințite de Mântuitorul Iisus a fost descrisă de pictorița și scriitoarea Olga Greceanu în textul autobiografic „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse...”, tipărit pentru prima dată în anul 1940.

Ați regizat spectacolul „Pe urma pașilor Tăi...” și, totodată, sunteți și protagonistă. Această implicare provine dintr-o legătură specială cu textul doamnei Olga Greceanu „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse...” și de ce ați abordat acest text chiar în dublă ipostază?

Ideea de spectacol bazat pe acest text îmi aparține și am îndrăznit să fac regia, întrucât, îna­inte de a fi actriță, sunt regizor de teatru. Am profesat ca actor vreo 26 de ani în Republica Moldova, până în 2002, când m-am mutat la București. Ideea de teatru creștin s-a născut în mintea mea mai devreme. De fapt, nu a fost o simplă idee, ci s-a produs o adevărată revoluție în concepția mea despre viață, despre teatru, despre cum trebuie să abordez un text. Eram pregătită pentru un astfel de spectacol, dar nu eram sigură cu ce text să încep.

În acea perioadă, ARCUB-ul sprijinea tipărirea câtorva cărți de-ale Olgăi Greceanu, absolut fabuloase ca valoare artistică, culturală și importante pentru cre­dința noastră ortodoxă. Așa am descoperit nu numai un artist plastic de mare valoare, dar și o scriitoare absolut uluitoare, prin talentul ei de a-și pune pe hârtie gândurile și trăirile.

Cea care, copleșită de personalitatea Olgăi Greceanu, scotea din anonimat unele dintre scrierile ei se numește Iuliana Mateiescu. Ea mi-a pus în brațe cartea „Pe urma pașilor Tăi, Iisuse...”, jurnalul unui pelerinaj în Locurile Sfinte.

După ce am citit-o, am știut că acesta va fi textul pentru primul spectacol de teatru creștin, regizat de mine. Încă îmi este foarte greu să renunț la actorie sau, mai bine zis, la interpretare, pentru că... nu este o interpretare oarecare, este și o lucrare pe care o faci cu tine, ajutându-te de un asemenea text. De fapt, lucrurile sunt mult mai complexe...
Este un spectacol care impresionează, care menține o tensiune interioară, personal, așa am simțit. Cât se datorează acest lucru textului original și cât spectacolului?
Acest lucru, dacă se întâmplă, îl datorăm, atât noi cei de pe scenă, cât și spectatorul din sală, prezenței lui Dumnezeu ca Personaj principal al spectacolului. Actorul - interpretul unui personaj, fie că acest personaj este chiar el, se raportează cu toate gândurile și frământările sale la Dumnezeu. Această raportare mă obligă pe mine, interpretul, să trăiesc cu maximă sinceritate rolul, pentru că și eu sunt frământat de întrebări și eu fac aceleași greșeli și eu sunt cuprins de aceleași suferințe și, ajutându-mă de posibilitatea (talentul) de a exprima, folosind mijloacele artistice, nu se poate să nu-l fac și pe spectator să vibreze împreună cu mine. Cu aceasta nu am spus ceva nou. Atunci când eu ca artist vin pe scenă, avându-L pe Dumnezeu în inimă și în gândurile mele, iar textul mă ajută și el foarte mult în sensul acesta, devine extrem de motivant să joc în spectacol.
Ce ne puteți spune despre jocul actorilor? Trăirile lor par autentice prin măiestria actoricească sau ei chiar își expun trăirile lor autentice?

Parțial, cred că am răspuns deja la această întrebare. Am lucrat un an de zile (nu în fiecare zi, bineînțeles), dar am avut nevoie de timp ca să ne pătrundă cât de puțin ceea ce aveam de spus. Eu am mizat pe prietenii mei actori, care nu erau străini de credință, dar am fost foarte conștientă că o astfel de „misiune” poate fi îndeplinită doar cu oameni talentați și cu o bună pregătire. Nu vreau să zic că suntem cei mai pricepuți, dar pentru prima încercare, Dumnezeu I-a ales pe cei mai potriviți. Așa cred eu. Să încerce și alți actori talentați acest „exercițiu”.

Spectacolul ne oferă și o perspectivă asupra călătorului în Țara Sfântă. Ne trasează oare niște direcții de a privi un pelerinaj în Israel ca pe o călătorie în care pășim efectiv pe urmele Mântuitorului? Multe sunt tentațiile și ispitele, încât esențialul poate fi omis într-o astfel de călătorie.

Aici trebuie să vedem și să recunoaștem valoarea textului. Felul de a vedea și de a simți această experiență în Locurile Sfinte îi aparține scriitoarei. Bine ai spus, multe sunt tentațiile și ispitele, încât esențialul poate fi omis într-o astfel de călătorie. Exact acest lucru m-a fascinat în cartea Olgăi Greceanu. O astfel de scriitură devine foarte ofertantă pentru un artist care înțelege și simte la fel și vrea să vorbească și altora despre aceasta.

De fapt, este vorba despre un text scris admirabil de cineva care Îl are ca model de viețuire pe Hristos Mântuitorul. Apoi, acest text devine obiect de lucru pentru o echipă de artiști care Îl mărturisesc pe Dumnezeu de pe scenă. Talentul, cunoștințele și credința Olgăi Greceanu au dat măsură frumuseții acestui text de care ne lipim și noi cu sufletul. L-am preluat cu multă grijă și l-am trecut prin gândurile și sufletele noastre. Doamne ajută, să fie de folos!

Care doriți să fie mesajul spectacolului „Pe urma pa­și­lor Tăi...”?

Să fim treji, să avem curaj să mărturisim credința noastră ortodoxă în care am avut norocul să ne naștem, pentru că este comoara cea mai de preț pe care ne-au lăsat-o sfinții noștri.

Să avem curaj, noi artiștii, să abordăm astfel de texte ziditoare pentru noi, dar și foarte așteptate de publicul creștin. Să folosim talentul pentru ce ne-a fost el dat de Dumnezeu.

Îi mulțumesc Mihaelei Păun, director ARCUB, un om sensibil și minunat, care de patru ani oferă posibilitatea publicului bucu­reștean ca în perioadele premergătoare Crăciunului și Paște­lui să participe la această „călătorie” a sufletelor noastre prin locurile „sfințite de pașii lui Iisus”. Vom juca din nou la Sala ARCUB - Gabroveni în data de 11 decembrie, ora 19:00. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. Pentru primul spectacol, au fost epuizate toate locurile. Vă așteptăm la cel din decembrie. Doamne ajută!