Salonul de artă textilă

Până spre sfârşitul lui aprilie, Galeria UAP Orizont a găzduit Salonul de Artă Textilă 2012, un bun prilej pentru vizitatori de a-şi risipi acele prejudecăţi pe care le pot avea împotriva acestui gen de artă. Spunem aceasta având în vedere marea masă a celor care intră într-o asemenea expoziţie, şi nu a oamenilor de specialitate. Arta textilă are însuşirile ei proprii care nu o fac eventual artă de categoria a doua, simplă manualitate din care ar lipsi viziunea artistică. Dimpotrivă. Aici mâna şi ochiul, dacă se poate spune aşa, lucrează împreună şi produc lucrări în care cele două categorii ale frumosului, naturalul şi esteticul, colaborează perfect. Curatorii salonului au fost Doina Horătău şi Carmen Croitoru. Domniile lor au selectat lucrările şi le-au găsit un amplasament fericit. Au fost nu mai puţin de 44 de participanţi, câte o lucrare de fiecare, ceea ce ne-a dat posibilitatea să vedem cam ce are mai bun la ora actuală arta textilă la noi în ţară. Am văzut producţii diferite, provocatoare, dar şi cuminţi, imprimeuri neverosimile, dar şi ţesături "strămoşeşti", care provin dintr-un îndelungat meşteşug, practicat cu răbdare şi smerenie. Ochiul specialistului, desigur, are o altă părere şi clasifică lucrările în funcţie de anumite criterii ale profesiunii sale. Dar pentru cel mai puţin avizat spectacolul etalat a fost pur şi simplu năucitor. De la tapiseria clasică la "instalaţiile" ultrasofisticate, am admirat tot ce poate concepe geniul artistului textil. Lucrarea premiată la categoria Tridimensional/Experimental a venit de la Timişoara, aparţine Suzanei Fântânariu şi reprezintă un fel de giulgiu sidefat, pe un suport de plasă cu colaj realizat din ghemotoace de hârtie, simbolizând zilele unui artist mort de tânăr. Alţi autori care au expus, de la Daniela Frumuşeanu, Melania Florescu şi Mihai Moldovanu până la Alexandra Russu, Anca Seşan şi Otilia Boeru, au vrut, fiecare în felul lui, să arate că nu poate exista decorativ în absenţa unui proiect ideatic, singurul în măsură să facă din firele înnodate şi răsfirate o imagine-simbol a nevăzutului. Numai în acest fel, cum am spus, arta textilă se impune alături de celelalte arte şi nu rămâne "cenuşăreasă".