Sub semnul mărțișorului

În Anul Constantin Brâncuși e firesc să regăsim amprenta marelui artist asupra multor evenimente culturale, inclusiv, de pildă, afișul manifestării de la Institutul Național al Patrimoniului (INP) dedicate mărțișorului. Aceasta a avut loc sub forma unui atelier practic-demonstrativ, punând în valoare elemente de patrimoniu cultural imaterial din regiunea nord-vestului Munteniei, județul Dâmbovița.

Organizatorii s-au întrecut pe sine, căci atelierul a fost precedat de două prezentări interesante, dar și colocviale, din care publicul a putut afla o mulțime de informații despre un subiect aparent cunoscut de toată lumea. Ce mare lucru se poate spune despre mărțișoare? Ei bine, se pot spune multe.

Gabriela Țopa, cercetător etnolog, a vorbit despre semnificațiile mărțișorului, despre valoarea lui ritualică și legătura cu soarele. În unele zone, mărțișorul se pune pe prima ramură înflorită sau chiar pe una care urmează să înflorească. Ea a amintit și o vorbă frumoasă a Irinei Nicolau, care spunea că mărțișorul este victoria fragilității asupra iernii, dar a dezvăluit și faptul că, în timpurile ascensiunii legionarismului, se stabilise oficial că mărțișoarele nu pot include elemente politice. Și a încheiat subliniind că micul semn de primăvară „nu e doar o simplă podoabă ocazională”.

Surpriza a venit însă la final: împreună cu soțul ei, pregătise câte un mărțișor realizat manual, atașat unui mic „pergament” conținând un scurt text despre simbolul zilei de 1 martie – altul de fiecare dată – pentru fiecare dintre cei prezenți. Unii dintre aceștia le-au citit cu voce tare.

La fel de apreciată a fost și prelegerea Ioanei Alexandra Fruntelată, conferențiar universitar la Litere, care a povestit despre studiul realizat în 2013, inclusiv un film documentar, sub egida UNESCO, cu participarea câtorva țări în care există tradiții similare. Investigațiile au dovedit că mărțișorul nu este doar un obicei urban, o modă, ci se regăsește în toate satele în care au ajuns cercetătorii. Ea a subliniat că, și în acest caz, INP nu încearcă să influențeze tradițiile, ci doar să le observe, și că „nu e nevoie să se supraliciteze nimic”, obiceiurile fiind frumoase așa cum sunt.

Cele două prelegeri au fost precedate de un inedit recital muzical, susținut de Romanița Duminică, masterandă a Facultății de Litere, care s-a prezentat cu simplitate drept lăutăreasă, acompaniată de Daniel Firaru și Alin Prodan. Faptul că aceștia cântă la vioară, respectiv pian a confirmat afirmația interpretei că muzica lăutărească este mult mai mult decât suntem obișnuiți să credem și că, până în anii 1950, lăutarii cântau inclusiv doine, romanțe și ceea ce astăzi numim muzică pop.

Astfel, muzicienii invitați au interpretat o doină, apoi „Cine iubește și lasă” și o piesă pe versuri „dezgropate” de masterandă din arhivele pariziene, prezentată acum în premieră absolută. Un recital în spațiul Bibliotecii INP, care s-a dovedit și de această dată neîncăpătoare, ar fi putut părea neobișnuit, dar a fost cu adevărat formidabil.

Invitații speciali ai atelierului practic-demonstrativ au fost meșterii populari Vasile și Daniela Moldoveanu din Moreni, Dâmbovița, recunoscuți în târgurile naționale de produse meșteșugărești pentru expresivitatea artistică a prelucrării lemnului și pentru realizarea jucăriilor textile potrivit practicilor tradiționale moștenite. Ei au împodobit masa cu numeroase minipanouri expunând mărțișoare lucrate manual.

Până și una dintre coloanele de la intrarea în sediul INP era legată cu un șnur având la capete un ciucure mare roșu și unul alb.