La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Teodor Negoiță
Vă puteţi imagina un om care se antrena pentru marşurile pe banchiză trăgând iarna, pe zăpadă, două roţi de maşină între blocuri, în zona unde locuia? Teodor Gheorghe Negoiță s-a născut în 1947 în Sascut, Bacău. Părinții erau învățători, deci aveau o bibliotecă bogată, inclusiv cu volume de călătorii. A fost fascinat de acestea și s-a decis foarte repede ce vrea să facă, dar, cum nu există facultate de exploratori, a urmat-o pe cea de Chimie industrială, frecventând și cursuri la Geografie, Istorie şi Folclor. În 1987 - deci pe vremea comunismului! - a iniţiat primul program românesc de cercetări polare, dar n-a obţinut sprijin decât după 1990, reuşind să ajungă în zone apropiate de Polul Nord, uneori singur-singurel, parcurgând pe schiuri 300 de kilometri. Odată a descoperit o eschimosă care pescuia la copcă. Peştele îngheța imediat ce era scos din apă! Fără cuvinte, femeia i-a întins unul şi n-avea cum să refuze, ar fi fost foarte nepoliticos, așa că a muşcat din el, crud şi îngheţat cum era.
În 1994, împreună cu câțiva prieteni, Teodor Negoiţă a înfiinţat Institutul Român de Cercetări Polare, singurul SRL din ţară care avea ca obiect de activitate cercetarea! Un an mai târziu, a creat Fundația Antarctică Română, după ce descoperise că, fiind semnatară a Tratatului Antarctic din 1971, lucru de care nu a profitat în nici un fel, România avea dreptul la o staţie polară!
În 21 aprilie 1995, Teodor Negoiță devenea primul şi deocamdată singurul român care atinge Polul Nord, în cadrul unei expediții ruse. După care şi-a îndreptat privirile spre Sud! Între timp, dacă în anul 2000 i s-a acordat onoarea de a rosti cuvântul de deschidere la reuniunea „Tratatului antarctic” de la Londra, în fața reprezentanţilor a 43 de țări, în România, cam nimeni nu l-a invitat să spună cu ce se ocupă, unde a ajuns, ce-a văzut, ce rezultate științifice are.
Excepţiile au fost trei: a primit Premiul Flacăra, apoi „Steaua României” în grad de Ofițer de la președintele Emil Constantinescu şi aceeaşi distincţie, în grad de Comandor, de la președintele Traian Băsescu. Evident, n-avea bani să construiască o stație antarctică, iar statul român n-a părut interesat de idee. Graţie lui Negoiţă, însă, Australia a cedat Fundației Antarctice Române una dintre bazele sale de cercetare. Astfel, în 13 ianuarie 2006, s-a inaugurat stația Law- Racoviță (Phillip Law a fost un mare explorator de la antipozi). Când Teodor Negoiţă a murit, în 2011, România a descoperit că nu poate prelungi acordul privind staţia antarctică pentru că... documentul era semnat de Australia şi Negoiţă! Australienii însă au decis să reboteze staţia: acum, ea se numeşte Law-Racoviţă-Negoiţă.