Umor de bună calitate

Radu Paraschivescu este unul dintre cei mai atenți publiciști pe care-i avem în momentul de față. El este foarte atent la felul în care românul zilelor noastre vorbește și se comportă. Este autorul best-seller-ului „Ghidul nesimțitului” care a picat, cum se spune, la țanc, în sensul în care a dezvăluit care ne sunt racilele. Iată că acum, tot la Humanitas, publică un alt volum de texte umoristice, dar și extrem de acide, volum intitulat „Maimuța carpatină”, în care se răfuiește în continuare cu neamul prost și îngâmfat. Numai o persoană foarte sensibilă la ce se întâmplă în jurul lui ar fi în stare de performanța lui Radu Paraschivescu. La urma urmei, textele acestea nu sunt scrise pentru autor sau pentru cunoștințele sale. Ele sunt îndreptate ca un bisturiu spre cangrena urât mirositoare a lumii românești contemporane. Ele sunt și turnesolul care, introdus în borcanul cu o anumită substanță, arată care sunt proprietățile acesteia. Iată ceva titluri ale „tabletelor” sale excepționale: Insult, deci exist, Fiind turist, muzeu cutreieram, Taxi pe valoarea adăugată, Limba noastră-i o povară, Vezi, meseriile se duc, Vând orice și cumpăr tot... Se observă tendința autorului de-a prelua sintagme celebre și printr-o pastișă subtilă să le transfere în registrul său tematic. Dar, de remarcat, textele sale nu sunt triumfaliste. Autorul nu e fericit că a ajuns să scrie așa ceva. Desigur, e vorba și de orgoliu la mijloc,  dar pe de altă parte este dezolarea față de tot ce vede. Este conștient că pe toate planurile România se manelizează. Maneaua nu este doar un gen muzical, ci un fenomen psiho-sociologic prin care țărișoara dragă va ajunge în curând de nerecunoscut în ochii de dincolo de mormânt ai părinților noștri. Radu Paraschivescu observă corect. Majoritatea manelelor încep cu „am”. Manelistul, textierul și cine o mai fi simte nevoie să-și exprime voința de proprietar. Oare în felul acesta ajungem capitaliști? Democrația originală de care s-a vorbit ani în șir corespunde capitalizării prin manele. Nu întâmplător maneliștii sunt bogați. Modelul printre tineri se recrutează tocmai dintr-o asemenea categorie... profesională. Cu cât vorbim mai stricat românește, cu atât suntem mai ațâțați de cântăreții de acest gen. Dacă am trăit numai printre maimuțăreli, viața ar fi nespus de ușoară. Doar că maimuța face turism și s-a urcat pe munte. De acolo însă produce texte despre frumusețile patriei. Fără comentarii... (Dan Stanca)