Un regal pentru scriitori şi traducători

Între 1 şi 5 octombrie a avut loc la Iaşi Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere, pe scurt - FILIT. O reuşită, după cum spun toţi participanţii, un eveniment cultural major, care a adunat nume mari din cultura contemporană românească, şi nu numai atât, şi prin programele desfăşurate a pus în contact cititorii cu scriitorii.

La evenimentul de deschidere, desfăşurat miercuri, 1 octombrie, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi, au participat, printre alţii: Dan Lungu, manager FILIT, primarul municipiului Iaşi Gheorghe Nichita, Bogdan Olteanu, viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Nicolae Manolescu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Lilian Zamfiroiu, preşedinte al Institutului Cultural Român, şi Cristian Adomniţei, preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi. Despre eveniment au fost numai cuvinte de laudă, publicaţia „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, remarcând amploarea festivalului, a scris: „Un eveniment de asemenea anvergură şi de o asemenea croială europeană n-a mai existat vreodată în România“.

Programul a fost unul deosebit de dens, multe evenimente fiind organizate în acelaşi timp şi în locuri diferite, astfel încât iubitorii de cultură trebuia să aleagă şi alegerile erau, mai totdeauna, dificile. Să optezi pentru o întâlnire dintre scriitori şi liceeni, sau dintre scriitori şi studenţi? la o dezbatere pe tema „Teatrul în România comunistă“, sau la o dezbatere pe tema „Importanţa traducerii în cultura română“?

Din amplul program al FILIT, spicuim evenimentele câtorva zile: 1 octombrie - „Scriitori printre liceeni“ la Colegiul Mihai Eminescu, lectură şi Q&A, invitaţi: Cătălin Mihuleac, Dumitru Crudu, eveniment coordonat de Miruna-Raluca Bostan, Costina Creiţa; Întâlnirile clubului „Logos“, la Galeriile Pod-Pogor, invitaţi: Andrei Ruse, Marius Daniel Popescu, moderatoare: Serinella Zara; „Scriitori în centru“, Casa FILIT, invitaţi: Care Santos, Ion Vianu, Bogdan Suceavă, moderator Nicolae Creţu; „Casa poeziei“, la Casa Dosoftei, invitaţi: Constantin Acosmei, Răzvan Ţupa, moderatori: Corina Bernic, Silviu Dancu. Pe 2 octombrie au continuat întâlnirile cu liceeni la Liceul „Vasile Alecsandri“, cu Marta Petreu, Cezar-Paul Bădescu, eveniment coordonat de: Manuela-Beatrice Coţofan, Nicu Crăciun; la Colegiul Naţional „Costache Negruzzi“, invitaţi: Matei Florian, Simona Sora, sub coordonarea Mihaelei Doboş şi a Marianei Chiriac; la Liceul de Informatică „Grigore Moisil“, invitaţi: Caius Dobrescu, Ion Vianu, coordonatori Daniela Zaharia, Luciana Antoci; la Liceul Teoretic „Miron Costin“, invitaţi: Daniel Vighi, Gabriel Chifu, coordonatori Larisa Târzianu şi Săndica Bizim. Alte teme de dezbateri: „Literatură, filozofie şi sociopolitică în România actuală“, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“, invitat: Nicolae Manolescu, moderator: Nicu Gavriluţă; „Jurnalismul cultural în epoca new-media“, la Biblioteca Centrală Universitară, coordonator: Daniel Şandr, dezbatere organizată de revista de cultură contemporană „Timpul“.

Data de 3 octombrie a însemnat, printre altele, şi o decernare de premiu pentru o personalitate mondială: David Lodge, scriitor, critic, profesor de literatură la Universitatea din Birmingham (UK), a primit titlul de doctor honoris causa al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Tot pe 3 octombrie a avut loc o dezbatere moderată de Mihai Tatulici, cu tema „Presa românească, de la comunism la postcomunism“. Participanţi: Bogdan Teodorescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Al. Călinescu, Dorin Popa.

Poezia a fost bine reprezentată, prin lecturi şi interviuri oferite de poeţi consacraţi. La „Casa Poeziei“ din Casa Dosoftei, pe data de 3 octombrie a avut loc întâlnirea moderată de poetul Răzvan Ţupa cu poeţii Robert Şerban şi Dan Sociu, care au oferit publicului lecturi şi opinii despre trăirea şi creaţia lor. Într-un interviu luat de Mădălina Olariu, Robert Şerban spunea: „Ca să scrii, trebuie să mergi două luni şi să stai cu tine, în singurătate. Cele mai recente texte ale mele au fost scrise după ce am fost plecat timp de o lună de-acasă. De obicei, ca să scriu poezie, citesc cărţi de poezie ale altor autori. Acestea sunt un fel de muză pentru mine. E ca la baschet: joci mai bine în timpul meciului pentru că ai făcut antrenamente înainte“. Dan Sociu îşi consideră poezia împărţită în „texte de citit în public“ şi „texte pe care cititorul trebuie să le savureze în tihnă“.

Compatibilităţi la traducere

Importanţa traducerii a ocupat un loc central în cadrul FILIT, iată spre exemplificare câteva savuroase explicaţii şi nuanţări, oferite de Matei Vişniec lui Ion Stoleru, la întrebarea acestuia: „Spuneţi că, spre deosebire de limba română, franceza «aproape că nu poate capta sufletul scriitorilor ruşi». Ne ajută limba română să pătrundem mai adânc în înţelesurile literaturii ruseşti? Sunt traducerile din rusă în română mai spumoase sau, poate, mai profunde?“

„Personal, n-am reuşit să regăsesc în franceză aceeaşi plăcere pe care o aveam citind autori ruşi în româneşte. Limba română are un fel de visceralitate care captează bine autori ca Dostoievski sau Tolstoi. Dar mai ales, prin fondul ei de cuvinte de origine slavă, limba română captează chiar şi «musical» spiritul unor autori precum Cehov sau Gogol. Mi s-a întâmplat să rămân stupefiat într-o zi în faţa unei vitrine în care era expusă o carte cu titlul «Humiliés et offenses». Mi-am amintit imediat că titlul românesc al acestui roman de Dostoievski este «Umiliţi şi obidiţi». Între ofensat şi obidit este o gigantică diferenţă! În lumea descrisă de Dostoievski, cei puternici îi «umileau» pe cei slabi, de acord cu acest cuvânt. Dar să spui că un aristocrat îşi «ofensa» servitorul… sună prost! Se ofensează reciproc cei care sunt pe plan de egalitate. În Rusia secolului al XIX-lea, mujicul nu era «ofensat» de nobil, ci strivit, obidit… Un traducător simte în general aceste lucruri, aceste nunaţe, dar mai trebuie şi să dispună de echivalente… Or, limba română are toţi aceşti dubloni extraordinari, sute şi sute de concepte care pot avea două încarnări verbale, una amintind de rădăcinile latine şi alta de rădăcinile slave. Exemplele sunt nenumărate: eternitate/veşnicie, spirit/duh, tristeţe/mâhnire, fanatic/habotnic, literă/slovă… De fapt, limba română colcăie de posibilităţi şi de plasticitate, de unde capacitatea ei de a primi chiar mai mult decât poate da“, a spus Matei Vişniec.

Superbă şi doctă exemplificare, aptă să deschidă ochii oricui cu privire la complexitatea şi frumuseţea limbii române.

O literatură cu complexe?

Magda Cârneci, participând la la evenimentul „Scriitori în centru“, alături de James Meek şi Mircea Diaconu, a oferit nuanţări importante cu privire la literatura română de după 1989, printr-un răspuns la întrebarea pusă de Anca Roman: „Credeţi că în literatura română transpare vreun complex sau vreo inhibiţie?“. „În ultimele decenii ale secolului XX, critica literară a vorbit, cu oarecare îndreptăţire, despre un complex de inferioritate, transformat uneori în inversul său de superioritate, la scriitorii şi intelectualii români moderni. Din anii 1990-2000, scena literară românească e mult mai deschisă influenţelor şi confruntărilor internaţionale - totuşi, cred că scriitorii români încă mai recuperează teme politice şi conflicte psihologice cu o tentă insistent istorică şi locală, fără să se aventureze în marile dezbateri ale prezentului, de la noi şi din restul lumii“, a spus Magda Cârneci.