„Versurile acestea au ceva tămăduitor“

„Loc ferit. Poeme alese“ este titlul celei mai recente cărţi de poezie a Lilianei Maria Ursu, carte apărută la editura Baroque Books & Arts. Volumul este unul consistent şi constituie o antologie de autor, cuprinzând în prima parte şi 80 de poeme inedite. Selecţia poemelor care au alcătuit toate cărţile tipărite începând cu anul 1977, inclusiv volumele traduse şi publicate în SUA şi Marea Britanie, are pe copertă un desen al artistului Ştefan Câlţia.

Liliana Ursu a adăugat volum peste volum, încât numărul lor este impresionant, la fel şi premiile primite, recitalurile şi întâlnirile cu publicul, traducerile în alte limbi, dar şi receptarea critică pozitivă de care a avut parte în ţară şi peste hotare, mai ales în spaţiul anglofon. Ca profesoară de limba engleză, poeta a mers în câteva rânduri în Statele Unite ale Americii, unde a predat cursuri de scriere creativă şi de literatură.

Proaspătul volum a fost lansat la librăria bucureşteană Sophia, invitaţi să vorbească despre opera poetică a Lilianei Ursu fiind Costion Nicolescu, etnolog, teolog şi scriitor, şi Monica Pillat, scriitoare, nepoata poetului Ion Pillat. 

Costion Nicolescu a făcut un amplu portret al poetei bazându-se pe exemple de texte din carte, pe care le-a citit şi analizat din perspectiva celui care cunoaşte şi parcursul creştin al omului Liliana Ursu. Costion Nicolescu s-a referit la prejudecata conform căreia convertirea unui scriitor nu ar duce neapărat la creşterea calităţii scrisului său. „Sunt mulţi care spun că respiraţia bisericii îţi scade filonul poetic, te sărăceşte ca poet. Este şi nu este adevărat. Poetul adevărat abia atunci este pus în faţa unor provocări mai mari, abia de atunci încolo devine mai interesant, din momentul în care crede în Hristos“, a spus printre altele scriitorul. Titlul volumului l-a dus cu gândul „la vechile cetăţi de scăpare ale vechilor evrei. Bineînţeles că, azi, locul ferit este biserica, un loc mai ferit şi mai înalt...“ Ca o concluzie, Costion Nicolescu - împreună cu care poeta conduce la Facultatea de Teologie din Bucureşti un cenaclu pentru studenţi - a spus: „Ne găsim în faţa unui poet adevărat care îşi rodeşte darul cu smerenie, cu implicare, cu lucrare şi cu responsabilitate. Cartea aceasta aduce atâta bucurie! Versurile Lilianei Ursu au o mare delicateţe, vin dintr-un aer înalt, au ceva tămăduitor“. 

Portrete bizantine

Monica Pillat, din postura de scriitoare, dar şi de prietenă bună a autoarei, a vorbit despre  impactul versurilor acesteia asupra cititorului. „Când am început să-i citesc cartea, odaia mea s-a transformat în biserică. Cititorul vine dintr-o lume nebună, disperată, bruiată de tot felul de catastrofe şi, deschizând cartea, intră într-un alt timp, timpul binecuvântat al celui care ştie de Împărăţia lui Dumnezeu. Multe poezii pleacă de la acel grăunte de muştar care face ca totul să crească. Liliana Ursu nu este un om lipsit de drame, iar marea valoare a acestui volum este că ne învaţă să ne ridicăm dincolo de tragicul unor întâmplări care ne-au dat viaţa peste cap. Autoarea găseşte resursele prin poezie şi prin credinţă de a se ridica deasupra lucrurilor, chiar şi când suferă. Lucrul acesta este extraordinar pentru cititor, care găseşte în poezia ei o decenţă a ţinutei, o demnitate poetică şi creştină care îţi dau de gândit. Poeta face portretele părinţilor, ale prietenilor, portrete de călugări, ţărani, meseriaşi din Sibiul de altădată, aceste portrete au ceva din frescele bizantine, sunt stilizate. Toate aceste personaje sunt hieratice, au o aură care este dată de har, dar şi de modul în care autoarea filtrează impresiile din lumea reală. Este, din acest punct de vedere, un volum şi de artă bizantină, de sublimare a realităţii“ -  au fost cuvintele Monicăi Pillat. 

„Loc ferit este orice om care te odihneşte“

Autoarea le-a vorbit cititorilor despre naşterea acestei antologii, numindu-i pe toţi cei din public „poeţi tăcuţi“, deoarece toţi cei care iubesc poezia şi o citesc sau o ascultă participă la aceasta profund. Şi-a explicat titlul astfel: „Este un loc atât de ferit pentru mine seara aceasta, cum nu vă puteţi închipui! Un loc ferit înseamnă: Biserica, mama, tata, nepotul, prietena, acel om care te odihneşte... Am încercat prin poezie, atât cât mi-a dat Dumnezeu, să creez acest loc ferit. Şi ce loc ferit mai bun pentru cuvinte decât o carte? Poezia este cea care fereşte cuvintele de la pieire, de la vulgarizare... În poezie, cuvintele îmbrăţişează cititorul, poezia pură este rugăciune. Poezia deschide lacăte, uşi ferecate. O compar cu o legătură de chei vechi ale unor case în care au locuit cei dragi şi care nu mai sunt, în care am locuit eu de-a lungul vieţii, chei de la pivniţe şi porţi... Fiecare cheie este un loc ferit în care am trăit, am iubit, am suferit, am scris“.

Autoarea a citit auditoriului câteva poeme, unele dintre ele fiind dedicate persoanelor dragi, altele evocând locuri în care întâlnirea cu Dumnezeu este explicită sau transpare din frumuseţea unui sentiment pe care şi cititorul îl poate astfel trăi. (Dan Cârlea)