Volum despre învăţătura Sfântului Siluan Athonitul

Un volum privind viaţa şi învăţătura Sfântului Siluan Athonitul a apărut la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului. Autorul, originar din Minneapolis, este doctor în Teologie Ortodoxă la Universitatea din Tesalonic. Harry Boosalis consideră că Sfântul Siluan este un reper pentru contemporaneitate, fiind o legătură directă între sfinţii asceţi din vechime şi epoca modernă.

Cartea „Viaţa duhovnicească ortodoxă după Sfântul Siluan Athonitul“ apărută la Editura Renaşterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului prezintă în mod sistematic învăţătura Sfântului Siluan Athonitul despre viaţa duhovnicească a ortodoxiei, după cum anunţă autorul, în Prolog. „Ţelul este de a ilustra importanţa acesteia pentru ziua de astăzi. Învăţătura sa este pusă faţă în faţă cu scrierile Părinţilor Bisericii, evidenţiindu-

se bazele sale în izvoarele patristice tradiţionale, precum şi prezentând caracteristicile originale ale acesteia. Se acordă o atenţie deosebită învăţăturii sale despre dobândirea harului Sfântului Duh, războiul duhovnicesc, semnificaţia suferinţei, smerenia, iubirea pentru întreaga lume şi rugăciunea pentru mântuirea întregii zidiri“, arată Harry Boosalis.

Rugăciune pentru mântuirea tuturor

Sfântul Siluan reprezintă un reper pentru contemporaneitate. „Scrierile sale au fost puse la dispoziţia lumii în momentul cel mai favorabil. El este o legătură directă între sfinţii asceţi din vechime şi epoca modernă. Sfinţii nu urmează căile lumii acesteia. Ei urmează doar persoanei lui Hristos. Pentru aceasta, ei sunt pregătiţi să moară pentru credinţa lor. Chiar după moartea lor, propovăduirea şi lucrările lor sunt vii, înrâurind vieţile credincioşilor. Acest lucru este valabil în special în ceea ce-l priveşte pe Sfântul Siluan Athonitul“, arată Harry Boosalis. Cititorii pot să aprofundeze teme importante din practica învăţăturii creştine, precum smerenia, iubirea pentru toată făptura şi rugăciunea pentru mântuirea întregii lumi, iar lucrarea lui Harry Boosalis surprinde perspectiva oferită de Sfântul Siluan asupra acestor teme. „De exemplu, cuvintele sale «Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui» nu se găsesc în această formă în nicio altă scriere patristică. Pentru Sfântul Siluan, aceasta este calea spre smerenie, care duce la cea din urmă biruinţă asupra mândriei diavoleşti. Cuvintele «şi nu deznădăjdui» sunt relevante în mod deosebit. Pentru o lume care se îneacă în depresie şi deznădejde, Sfântul Siluan aduce un limpede mesaj al nădejdii“, arată autorul. În ceea ce priveşte tema iubirii pentru întreaga omenire, Sfântul Siluan accentuează importanţa iubirii vrăjmaşilor. „El subliniază faptul că iubirea pentru vrăjmaşi este singurul criteriu autentic al adevăratei iubiri faţă de Dumnezeu. Iubirea pentru vrăjmaşi relevă prezenţa harului Sfântului Duh şi dobândirea adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu. Iubirea Sa plină de milă pentru toţi îi cuprindea până şi pe îngerii căzuţi sau diavoli. În scrierile patristice, o astfel de învăţătură se găseşte doar la Sfântul Isaac Sirul“, menţionează autorul. Cel mai important aspect al învăţăturii Sfântului Siluan, după cum subliniază şi Harry Boosalis este „atenţia acordată rugăciunii pentru mântuirea întregii omeniri. El se ruga pentru mântuirea tuturor oamenilor ca şi cum s-ar fi rugat pentru sine însuşi. S-a rugat în mod deosebit pentru cei morţi - incluzându-i pe necredincioşi şi vrăjmaşii Bisericii. A stăruit asupra modului în care fiecare credincios este chemat la această rugăciune pentru mântuirea tuturor“.

Structura volumului pe capitole

Lucrarea este structurată pe mai multe capitole: Dobândirea harului Sfântului Duh (1.Aspecte preliminare ale antropologiei ortodoxe; 2. Scopul vieţii în Hristos: îndumnezeirea omului; 3. Împreună lucrarea harului dumnezeiesc cu libertatea omului; 4. Cercarea harului dumnezeiesc şi efectul său asupra omului; 5. Pierderea harului); Războiul duhovnicesc (1. Înşelăciunea vrăjmaşului; 2. Metode şi mijloace de apărare - a) Trezvia; b) Rugăciunea lui Iisus; c) Alte metode şi mijloace de apărare; 3. Pericolul înşelării; 4. Discernământul şi rolul părintelui duhovnicesc - a) Discernământul; b) Rolul părintelui duhovnicesc); Suferinţa (1. Pricina suferinţei; 2. Suferinţa - aspect de neocolit al vieţii în Hristos; 3. Suferinţa - experienţă centrată în Hristos; 4. Roadele suferinţei; 5. Importanţa curajului); Virtutea smereniei şi patima mândriei (1.Înţelesul şi importanţa smereniei; 2. Smerenia lui Hristos; 3. Mândria lui Lucifer; 4. Smerenia lui Hristos - calea spre biruinţa asupra mândriei; 5. Războiul împotriva mândriei; 6. „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui“); Dragostea atotcuprinzătoare (1. Dragostea pentru Dumnezeu; 2. Iubirea aproapelui; 3. Iubirea vrăjmaşilor; 4. Dragostea pentru întreaga zidire); Rugăciunea pentru mântuirea întregii omeniri.

Nevoia unei vieţi spirituale autentice

În introducerea cu titlul „Relevanţa învăţăturii Sfântului Siluan pentru zilele noastre“, din volumul „Viaţa duhovnicească ortodoxă după Sfântul Siluan Athonitul“, autorul observă că, în lumea apuseană, există o semnificativă creştere a interesului pentru viaţa spirituală: „Multe persoane caută o experienţă personală a harului lui Dumnezeu. Ei doresc o experienţă tangibilă şi dinamică a prezenţei Lui în viaţa lor de zi cu zi. Mai mult, astăzi, mulţi încearcă să-şi satisfacă această nevoie interioară printr-o varietate de metode şi mijloace“. De multe ori aceste persoane nu găsesc un izvor autentic, însă „această căutare pe scară largă a vieţii spirituale, indiferent cât de viciată sau greşită este, descoperă faptul că un dor înnăscut pentru participarea la viaţa dumnezeiască este propriu fiinţei omeneşti. De fapt, aceasta este tocmai raţiunea pentru care omul a fost zidit. Viaţa în comuniune cu Dumnezeu este firea omului. Când această nevoie spirituală nu se poate satisface prin mijloace convenţionale, atunci împlinirea ei este căutată în altă parte“, susţine autorul. În ciuda interesului pentru lumea spirituală, de multe ori lumea apuseană s-a îndepărtat de învăţătura Evangheliei: „Acest subtil declin spiritual, care ar putea caracteriza generaţia noastră, i-a ademenit pe mulţi să creadă că este perfect normal, Şi poate chiar mai folositor din punct de vedere psihologic, să-şi dirijeze viaţa departe de Dumnezeu şi separat de voia Sa. În particular, consacrarea în slujirea lui Hristos este văzută ca o relicvă a unei moralităţi perimate, care îl privează pe omul modern de «adevărata» sa chemare înspre împlinirea în plăcerile lumeşti şi dorinţele carnale. El vede în a căuta confortul excesiv şi în a duce o viaţă dezordonată şi somptuoasă tocmai scopul existenţei sale“, spune Harry Boosalis, care concluzionează că, „în general, există o anumită polarizare în orientarea spirituală a omului apusean contemporan. Aceasta se manifestă în multe cazuri ca o tendinţă de a înclina spre una din cele două extreme. O extremă este dezinteresul general pentru Dumnezeu şi neglijarea oricărei forme de comuniune cu El. Totuşi, când în sufletul omului se găseşte un gol şi o radicală lipsire de spiritual, aceasta îl conduce în mod natural spre cealaltă extremă: căutarea zbuciumată a oricărui fel de «experienţă spiritual㻓.

Tradiţia creştină Răsăriteană

 Între cei care caută adevărul creştin ortodox cu privire la mântuirea omului, unii devin mai interesaţi de o relaţie mistică cu Hristos: „Nu puţini vin în contact cu moştenirea vie a Părinţilor Bisericii şi învăţătura mistică a tradiţiei creştine răsăritene, care oferă o mai adâncă viaţă duhovnicească centrată în Hristos. Un număr din ce în ce mai mare de credincioşi văd în sfinţii Bisericii Ortodoxe pilde pe care îşi pot clădi viaţa lor duhovnicească. Pentru aceşti Vineri, 23 ianuarie 2015 credincioşi, sfinţii şi învăţăturile lor sunt criteriul care indică spre  adevăratul sens al vieţii şi ultima direcţie pe care trebuie să o urmeze, în măsura în care caută să trăiască după Hristos“ susţine Harry Boosalis care adaugă faptul că prin sfinţi, credincioşii dobândesc o altă concepţie despre mântuire care predomină în Occident. Astfel, aşa cum observă Harry Boosalis, „pentru Biserica Ortodoxă, mântuirea înseamnă mai mult decât iertarea păcatelor şi a fărădelegilor. Este mai mult decât a fi îndreptat sau achitat pentru ofensele aduse lui Dumnezeu. După învăţătura ortodoxă, mântuirea include, desigur, iertarea şi îndreptarea noastră, dar nicidecum nu se limitează la acestea. Pentru Părinţii Bisericii mântuirea este dobândirea harului Sfântului Duh. A fi mântuit înseamnă a deveni sfânt şi a lua parte la viaţa lui Dumnezeu - cu adevărat «a se face părtaş dumnezeieştii firi»“. Lumea occidentală descoperă că sfinţii şi Părinţii Bisericii oferă îndrumări cu privire la clădirea vieţii pe Hristos, prin pilda vieţii lor: „Importanţa călăuzirii potrivite în viaţa duhovnicească este uriaşă. În ziua de astăzi, nevoia adevăratei învăţături duhovniceşti ortodoxe este crucială, mai ales în faţa influxului de mişcări religioase pseudo-creştine care au invadat societatea. Sub pretextul propunerii unei «spiritualităţi creştine», mulţi amăgitori ai zilelor noastre îi îndepărtează de mesajul apostolic autentic al Evangheliei chiar pe credincioşii bine intenţionaţi“. Autorul crede că este important ca toţi cei care caută o viaţă autentică în Hristos să poată găsi învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Răsăritului Ortodox: „Consensul învăţăturii lor neîntrerupte, veche de aproape două mii de ani, confirmă validitatea şi autenticitatea Sfintei Predanii“. Astfel, „învăţătura Sfântului Siluan este relevantă în mod special pentru că mărturiseşte societăţii moderne această tradiţie. Viaţa şi învăţătura sa ilustrează sensul ultim al mântuirii omului în Hristos. Întemeiată pe experienţa personală a năzuinţelor sale duhovniceşti, învăţătura sa poartă mărturie de adevărul conform căruia omul contemporan este capabil să dobândească deplinătatea harului Sfântului Duh, prin care nenumăraţi sfinţi au fost mântuiţi şi sfinţiţi de-a lungul istoriei Bisericii. Sfântul Siluan întruchipează înălţimile vieţii duhovniceşti ale Ortodoxiei pe care le-a trăit în Muntele Athos, în secolul al douăzecilea. El serveşte ca legătură în lungul şir al tradiţiei duhovniceşti care îl uneşte pe omul modern cu toţi marii sfinţi nevoitori de-a lungul secolelor Bisericii Ortodoxe“, a remarcat Harry Boosalis. Mesajul Sfântului Siluan Athonitul este relevant pentru omul contemporan, prin „temele fundamentale pe care le atinge, precum iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru om, lucrările sufletului şi natura luptei duhovniceşti“, concluzionază Harry Boosalis.

Doctor în Teologie la Tesalonic

Dr. Harry M. Boosalis, originar din Minneapolis, a obţinut titlul de Licenţiat în Filosofie şi Limbi Clasice la Universitatea din Minnesota. Absolvind Şcoala de Teologie Ortodoxă Greacă a „Sfintei Cruci“ (Master în Duhovnicie, promoţia 1985) a venit pentru a primi calificativul de doctor în Teologie Ortodoxă la Universitatea din Tesalonic sub coordonarea prof. Georgios Mantzaridis. Harry Boosalis este profesor de Teologie Dogmatică la Seminarul Ortodox „Sfântul Tihon“. Este autorul mai multor volume, între care „Cunoaşterea lui Dumnezeu“, „Învăţat de Dumnezeu“ şi „Bucuria Sfinţilor“.