Noapte senină de toamnă. Cerul și-a înveșmântat trupul de catifea neagră în mantia-i de stele. Luna se joacă de-a v-ați ascunselea cu bumbii aurii, pitindu-se pe după un vârf de munte. Privesc cerul și mă bucur de frumusețea lui, gândindu-mă la minunatul nostru Creator, Căruia psalmistul i-a închinat cuvinte de laudă: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Psalmul 18, 1). Din peștera Sfinților Misail și Daniil, gândul meu de mângâiere se îndreaptă către tine, surioara mea dragă, cu nume de dor.
124 de ani de învățământ secundar modern în România
La data de 23 martie 1898 a fost adoptată Legea învățământului secundar și superior, elaborată de Spiru Haret și C. Dimitrescu-Iași, care instituia învățământul secundar de opt clase în două cicluri (inferior și superior) și în secții (modernă, reală și clasică), gimnazii și școli normale și organiza mai temeinic învățământul superior.
A fost socotită drept una dintre legile care au pus bazele învățământului modern românesc. Practic, aceasta înlocuia învățământul clasicist, teoretic, care nu ținea seamă de nevoile concrete ale țării, cu un învățământ în care prevalau științele, astfel încât absolvenții să poată avea o pregătire adecvată și adaptată la nevoile de atunci ale societății.
Spiru Haret (1851-1912) a fost ministru al instrucțiunii publice în trei mandate: 31 martie 1897 - 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 - 22 decembrie 1904 şi 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910, perioadă în care a reorganizat întregul învăţământ românesc.