Centrul Cultural „Socrate” al Parohiei Miroslava II cu hramul „Duminica Sfinţilor Români” şi-a deschis în această săptămână porţile pentru primele activităţi dedicate copiilor. Pentru început,
Bucuria de a fi elev la liceul ocrotit de Sfântul Sava
5 decembrie. O zi obișnuită pentru mulți dintre noi, dar pentru unii creștini, care îl cinstesc astăzi pe Sfântul Sava, poate că este o zi mai specială. Pentru elevii și profesorii Colegiului Național „Sfântul Sava” nu este deloc o zi oarecare din calendar. Nu! Este ziua cea mai importantă din an pentru ei, este ziua în care își cinstesc ocrotitorul, pe Sfântul Sava. Cine are ocazia să pășească în acea zi în Colegiul Național „Sfântul Sava” va rămâne profund mișcat în sufletul său de atmosfera extraordinară ce învăluie această școală de prestigiu. Cu toții, elevi și profesori, dar și foști profesori și foști absolvenți, se regăsesc într-o deplină comuniune în această zi atât de importantă pentru ei.
Ziua a debutat, cum altfel, cu o slujbă religioasă în cinstea Sfântului Sava, care a fost oficiată de părintele Gheorghe Dogaru, inspector de Religie al municipiului București, asistat în răspunsurile oferite de un grup de elevi de la Seminarul Teologic Ortodox din București. Elevii și profesorii au mai fost angrenați și în alte evenimente organizate pe parcursul zilei: un concurs de istorie adresat elevilor din clasele a IX-a, cu întrebări legate pe istoricul liceului, un spectacol artistic oferit atât de corul de elevi, cât și de cel al profesorilor liceului, precum și de către o parte din elevi, cărora li s-a alăturat și un fost absolvent, un meci de fotbal între elevi. Un alt lucru notabil a fost și lansarea Anuarului Colegiului Național „Sfântul Sava”, coordonat de unul dintre profesorii de istorie ai școlii, domnul Ioan Grosu, ajutat de patru elevi din clasa a X-a A: Ioana Todea, Alexandra Müller, Irina Maria Popescu și Diana Elena Duță. Anuarul a fost conceput după modelul Legii Instrucțiunii Publice din anul 1928. Fiind relansat după aproape 80 ani (1942 a fost ultimul an în care a apărut), au fost evidențiate mai multe evenimente care au dus mai departe prestigiul școlii în această perioadă de timp, informații despre profesorii care au predat aici, date oficiale despre activitățile elevilor și ale profesorilor. Se intenționează menținerea acestei acțiuni în fiecare an, dorindu-se a fi, așadar, oglinda pe un an a școlii, după cum ne-a declarat profesorul coordonator Ioan Grosu.
Evenimentele s-au încheiat cu balul Colegiului, la care s-au pus în valoare costume din anii ‘60-’70 ai secolului trecut. A fost o zi de frumoasă comuniune, în care a predominat spiritul de sărbătoare și în care toți cei prezenți au simțit mai mult ca oricând prezența Sfântului Sava.
Pentru ca totul să iasă bine, pregătirile au început cu mult timp în urmă. Despre cum s-au organizat cu toții, profesori și elevi, dar și părinții acestora din urmă, aflăm de la doamna director adjunct al colegiului, profesoara Alina Voiculescu: „Pentru organizarea Zilei liceului pregătirile încep încă din septembrie, odată cu revenirea copiilor la școală. Atunci are loc preselecția elevilor care urmează să se ocupe de organizarea acestui eveniment, a prezentatorilor, care sunt tot elevi, și a copiilor care participă efectiv la spectacol. Spectacolul este organizat astfel încât să fie pe placul oricărei categorii de vârstă, cu muzică clasică, instrumentală, cu muzică modernă, dans, balet, și să nu uităm corul elevilor și pe cel al profesorilor. Faptul că au onoarea de a organiza și prezenta acest spectacol, acest eveniment îi motivează și îi mobilizează, astfel încât selecția este destul de dificil de făcut și până la urmă reușesc cei mai buni.”
Ce înseamnă să fii „savist”
Ana‑Denisa Secuiu (elevă în clasa a XII‑a B): „Am ales Liceul «Sfântul Sava» și pentru că are drept ocrotitor un sfânt, simțeam că pentru rugăciunile lui vom avea spor la învățătură și că tinerețea noastră va fi călăuzită pe un făgaș bun. M‑am apropiat duhovnicește de ocrotitorul spiritual al liceului nostru încă dinainte să intru, când îi citeam acatistul seara, ca să mă ajute la examene și să îmi rânduiască colegi și profesori pe care să îi pot admira și iubi. De atunci mă bucur de fiecare dată când îl văd zugrăvit pe peretele vreunei biserici și mă duc să ascult slujba cât mai aproape de locul unde este pictat sfântul, iar când aud pe cineva povestind despre Mănăstirea «Sfântul Sava» din Ierusalim, zâmbesc în sinea mea si mă simt apropiată de acel loc sfânt”.
Anda Maria Stoian (clasa a XII‑a G): „A defini statutul de elev la Colegiul Național «Sfântul Sava» este dificil, întrucât doar experiența personală dobândită de‑a lungul a patru ani de studiu poate reflecta viața autentică de savist, sub forma ei primară, nealterată. Miile de pași ale miilor de absolvenți s‑au suprapus peste alte mii ale altor absolvenți, treptele fiind brăzdate de astfel de circumvoluțiuni, simboluri ale oamenilor de cultură care și‑au purtat pașii pe treptele acestei instituții. Perpetuarea unor principii morale solide preluate de la dascălii noștri, a unor reale valori (nealterate de influențele negative ale unei societăți corupte de materialism), face din Colegiul Național «Sfântul Sava» un lăcaș suspendat în atemporalitate, ce păstrează autenticitatea Școlii Domnești, iar din anii de liceu, o perioadă definitorie pentru formarea academică, dar, mai important, pentru dobândirea calității de a fi om în sensul deplin al cuvântului.”
Cristina Andreea Radu (clasa a IX‑a H): „Chiar dacă sunt în acest liceu de două luni simt că Sfântul Sava mă ocrotește încă de la început, deoarece am reușit să mă acomodez foarte repede cu colegii, profesorii și cu mediul de aici. Sfântul Sava veghează colectivul, ajutându‑ne să avem relații foarte bune unii cu ceilalți, să nu existe conflicte între noi, așa cum se întâmplă des în alte licee, și de asemenea ne ajută să devenim din ce în ce mai conștiincioși, ceea ce ne ajută foarte mult pentru viitor. Faptul că este unul din liceele cu cele mai bune rezultate mă ambiționează să învăț foarte mult și, cu ajutorul Sfântului Sava, sper să termin acești patru ani cu bine și sper, de asemenea, să mă ocrotească mai departe pentru a ajunge unde îmi doresc în viață.”
Mara Neacșu (clasa a IX‑a H): „Toți profesorii își dau silința să ne ajute să înțelegem materia mai complicată, explicându‑ne încă o dată dacă ceva este neclar. Tocmai din această cauză nu mă simt stresată și vin la școală destul de relaxată, știind că acesta este un loc în care elevii și profesorii colaborează cu noi ca să putem beneficia de o educație aleasă. Aici simt că pot găsi sprijin, fapt ce se datorează, cred eu, și protectorului spiritual al liceului: Sfântul Sava.”
Oana Ionescu (clasa a IX‑a C): „Consider că noi, saviștii, suntem ocrotiți de către Sfântul Sava în fiecare moment, și de aceea trebuie să îl cinstim pentru a‑i arăta mulțumirea. Cu toate că au trecut doar două luni de când studiez aici, simt că Sfântul Sava își pune amprenta asupra copiilor prin ușurința de a asimila noi cunoștințe și de a dobândi toate calitățile unui om de succes. Probabil că această ocrotire permanentă este un motiv pentru care Colegiul Național «Sfântul Sava» este un liceu de elită al țării.”
Matei Rus (clasa a IX‑a C): „Din momentul în care am pășit în acest colegiu am simțit că este ocrotit tot colectivul de o putere divină care menține totul în armonie. Această forță divină și‑a accentuat prezența tot mai puternic pe parcursul zilelor, astfel realizând că aceasta există cu adevărat. În fiecare moment, acest sfânt ne veghează și ne îndrumă, făcându‑ne anii de liceu mai ușori și mai frumoși. Ora de Religie este momentul în care ne putem apropia de Dumnezeu, dar și de Sfântul Sava, protector al liceului.”
Emilian Toma (clasa a IX‑a C): „De când am ajuns în acest liceu, de aproape două luni, simt că Sfântul Sava mă ocrotește și că a început să‑și lase amprenta asupra sufletului meu. Când am ajuns în liceu în primele zile, mă simțeam oarecum stingher, însă cu timpul am reușit să mă obișnuiesc. De asemenea, am aflat că liceul poartă numele unui sfânt, fapt care m‑a umplut de bucurie. Sunt convins că Sfântul Sava, ocrotitor al liceului, ne veghează încontinuu și am un sentiment minunat că sunt elev al unui liceu al cărui ocrotitor este un sfânt. De aceea consider că trebuie să fim mândri de liceul nostru și de Sfântul Sava, pe care să‑l cinstim cu bucurie în suflet.”
Robert Drăgan (clasa a X‑a D): „Sfântul Sava este mesagerul elevilor, protectorul nostru. Acest liceu este încărcat cu o aură divină; spiritul său veghează asupra noastră și astfel Colegiul Național «Sfântul Sava» este un loc sacru, plin de tradiții și obiceiuri vechi.”
Ștefania Iulia Moșoianu (clasa a X‑a D): „Așa cum sugerează și numele iubitului nostru lăcaș de educație, formare și învățătură, elevii care își dedică o bună parte din timpul, resursele și interesul lor pentru a putea păstra renumele acestei mari instituții se află sub protecția Sfântului Sava. Acesta ne zâmbește ori de câte ori îi cerem ajutorul, ajutându‑ne să ne îndeplinim scopurile și, totodată, să‑i facem mândri pe cei care își pun speranțele în noi. De fiecare dată când emoțiile unui examen greu ne copleșesc sau luăm parte la cele mai solicitante activități, Sfântul Sava ne demonstrează susținerea și iubirea prin binemeritatele roade ce nu întârzie să apară. Sfântul protector al saviștilor îndeamnă pe ai săi elevi să le dea o mână de ajutor celor mai oropsiți de soartă, prin fapte bune.”
Simina‑Maria Dumitru (clasa a X‑a D): „«Sfântul Sava» înseamnă pentru mine o adevărată furtună de sentimente. Atmosfera din acest liceu variază în funcție de modul în care reușești să te bucuri de faptul că ai ocazia să îți petreci patru ani din viața ta în această instituție. Poți ajunge cu ușurință de la entuziasm, curiozitate, împlinire la sentimentul de copleșire. Liceul te constrânge, prin statutul său impunător, să lupți pentru a te autodepăși. «Sfântul Sava» nu creează numai elevi bine pregătiți, «Sfântul Sava» creează oameni, gata să facă față tuturor greutăților vieții.”
Diana Stoica (clasa a X‑a D): „M‑am bucurat să aud că numele viitorului meu liceu poartă numele unui sfânt ortodox. În fiecare zi, de când mă trezesc și încep să mă pregătesc pentru școală, simt prezența lui Dumnezeu în viața mea. Simt că mă ajută și mă ocrotește cu fiecare bucurie măruntă ce mi se întâmplă, de la un autobuz ce nu mă lasă să îngheț în stație până la un 10 la fizică. Fiecare notă pe care o iau, fiecare zi alături de colegi îmi confirmă că Dumnezeu și Sfântul Sava îmi răsplătesc munca și mă ocrotesc, ajutându‑mă pe zi ce trece să devin o persoană mai bună.”
„Continuăm tradiția”
Interviu cu doamna Carmen Dumitrașcu, profesoară de geografie și consilier educativ la Colegiul Național „Sfântul Sava”
De unde provine numele Colegiului Național „Sfântul Sava”?
Denumirea colegiului are legătură cu momentul înființării sale, respectiv anul 1679, când a fost pusă piatra de temelie a Școlii de la Sfântul Sava de către Șerban Vodă Cantacuzino. Școala a funcționat în câteva odăi din curtea Mănăstirii `Sfântul Sava” din centrul Bucureștiului. În 1694, Domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat Academia Domnească în clădirile vechii Mănăstiri „Sfântul Sava”. În anul 1818, Ioan Vodă Caradja consfințește transformarea Academiei Domnești în Școala Națională de la Sfântul Sava – director fiind Gheorghe Lazăr. În perioada 1864-1930, poartă numele de Liceul „Sfântul Sava”. La insistențele lui Nicolae Iorga, în anul 1930 revine la denumirea de Colegiul Național „Sfântul Sava”. Are această denumire până în anul 1952, când devine Liceul „Nicolae Bălcescu”, iar după 1992 revine la denumirea de Colegiul Național „Sfântul Sava”.
De-a lungul timpului, profesorii și elevii acestei prestigioase instituții de învățământ l-au simțit pe Sfântul Sava ca pe un protector?
Cred că da. După părerea mea, dacă ar fi să facem o trecere în revistă a evoluției în timp a școlii, a importanței și a rolului jucat în educația și cultura națională, am constatat că cele mai importante realizări au fost legate de perioada când a purtat numele patronului spiritual – Sfântul Sava.
Ce fel de activități au fost organizate de-a lungul timpului de Ziua Colegiului?
Activitățile au fost diverse, dar aș putea menționa câteva dintre acestea care s-au păstrat în timp: slujba religioasă, concursul de istorie, spectacolul festiv.
Ce vă propuneți pe viitor?
Să continuăm tradiția și să diversificăm activităţile în acord cu evoluția societății în care trăim, să implicăm mai mult elevii și să facem un eveniment care să fie așteptat nu doar de generația de elevi prezentă în școală, ci și de către foștii absolvenți sau, de ce nu, un eveniment la care să dorească să participe și viitorii elevi.