Bucuria elevilor în Biserică

„Când Maica Domnului leagă frumos lucrurile între ele...” Încep această relatare cu frumoasele cuvinte ale celui care a fost poet, jurnalist și, cred eu, un alt Brâncuși, iubitor al pietrei, domnul Lucian Avramescu, în al cărui muzeu ne-au dus pașii. Vacanța este perioada în care copiii se bucură de timpul liber, este ca ziua sfântă de duminică, după o perioadă școlară încărcată de efortul, emoțiile și bucuriile realizărilor unui elev.

Pentru 20 dintre elevi, de la câteva școli din sectorul 3 al Capitalei, Arhiepiscopia Bucureștiului a oferit o tabără, drept recompensă pentru rezultatele deosebite, obținute pe parcursul anului școlar, la olimpiadele de religie, cultură și spiritualitate românească, limba și literatura română, lectură ca abilitate de viață, matematică și biologie. Astfel, Maica Domnului ne-a adus împreună, 20 de elevi și două cadre didactice (doamnele profesoare de religie Denisa Popescu și Amalia Dragnea), în fostul așezământ mănăstiresc Apostolache, Prahova, unde am petrecut o săptămână încărcată de spiritualitate și istorie, sub calda îndrumare a gazdelor noastre, părintele paroh Adrian Enescu și doamna preoteasă Paula Enescu.

Liniștea din curtea bisericii a fost înlocuită de glasurile copiilor care au experimentat frumusețea prieteniei, atât în momentele de rugăciune, cât și în cele de joacă în aer liber, excursii, vizite la muzee, drumeții sau pictură de icoane pe sticlă. Iată câteva impresii ale lor: „Încă de când am aflat că voi pleca în această tabără mi-am imaginat că toate zilele pe care le voi petrece acolo vor fi încărcate de o energie aparte, cu bucuria și liniștea apropierii de Dumnezeu. Și chiar așa a fost! De cum am ajuns, am fost întâmpinați de oameni dăruiți de Dumnezeu, care au adus în sufletele tuturor bucurie și încântare pe tot parcursul taberei. În fiecare zi, odată cu rugăciunile pe care le spuneam alături de părintele paroh, de doamnele profesoare și de ceilalți copii, mă simțeam mai aproape de Dumnezeu, mai liniștită și cu sufletul încărcat de energia divină. În această săptămână am cunoscut oameni deosebiți, care m-au făcut să înțeleg ce este cu adevărat important, ce ne împlinește sufletește: prietenia cu Dumnezeu și cu oamenii, prietenie bazată pe iubire și iertare. Pentru mine, ceea ce am trăit aici a fost o hrană a sufletului, o strălucire interioară de care aveam atâta nevoie” (Alexia, locul I la etapa națională a Olimpiadei de Cultură și spiritualitate românească și locul al III-lea la cea de Religie).

Programul taberei a fost unul deosebit, serile de rugăciune și cateheză, împreună cu părintele Adrian, ne-au hrănit liniștea sufletească, ne-au deslușit sensul rugăciunii și ne-au făcut să atingem starea de înaltă bucurie sufletească pe care doar prezența lui Dumnezeu în inimile noastre ne-o poate da. „Exercițiul rugăciunii împreună și activitățile alături de oameni dedicați slujirii aproapelui și lui Dumnezeu m-au făcut să găsesc un sens mai profund al petrecerii timpului. Când am venit aici, m-a speriat faptul că vom sta departe de telefoane, dar după primele zile am constatat nu numai că l-am folosit doar pentru a vorbi cu părinții și a imortaliza locurile pe unde am pășit, ci un lucru pe care îl credeam imposibil, nu am simțit nevoia de a-l deschide permanent”, mărturisește Karina.

Locuri încărcate de istorie, pelerinaj, ateliere

Într-adevăr, copiii s-au rupt de realitatea mai mult virtuală, specifică generației, și au redescoperit prietenia reală, jocurile copilăriei, bucuria de a sta pe iarbă, competițiile sportive și lucrul în echipă. Am mers pe firul istoriei vizitând Casa memorială Nicolae Iorga, fiind cuprinși și noi de aceeași emoție pe care a trăit-o marele om de cultură, în 1907, când s-a hotărât să se mute pe Valea Teleajenului. Clădirea construită în stil românesc păstrează și astăzi oaza de liniște pe care istoricul a găsit-o aici. Obiectele expuse i-au impresionat pe copii, apropiindu-se mai mult, cel puțin cât timp au fost înconjurați de pereții muzeului, de istoria și cultura națională.

Pașii ne-au purtat, apoi, într-un alt loc încărcat de istorie, Conacul Bellu din Urlați, făcându-ne cunoscută istoria generoasei familii care a donat terenul pe care se află astăzi, în București, Cimitirul Bellu, „Panteonul Național al României” (Paul Filip, cronicarul cimitirului Bellu). Copiii au trăit și experiența pelerinajului, vizitând frumoasa biserică de lemn de la Jercălăi, dar și fostul așezământ mănăstiresc Verbila, fiind fascinați de istoria lăcașului de cult și de obiectele bisericești de mare valoare și frumusețe expuse în muzeu.

Chiar dacă nu am putut străbate întreg ținutul Văii Teleajenului, am avut ocazia de a vedea diorama complexă din cadrul Muzeului Natura Văii Teleajenului, un spectacol al naturii, o sinteză a arealului specific zonei, în cele patru anotimpuri.

O experiență inedită pentru majoritatea copiilor a fost atelierul de pictură. Sub îndrumarea și încurajările calde ale doamnei preotese Iuliana Marinescu, ei s-au aflat în postura de mici iconari, realizându-și propria icoană pe sticlă. Înrămate și sfințite, iconițele sunt acum poarta prin care ei își înalță rugăciunile către cer. Sofia ne-a împărtășit impresiile ei: „O experiență de-a dreptul minunată din această tabără a fost vizita la Muzeul Pietrei din comuna Sângeru, casa memorială a poetului și jurnalistului Lucian Avramescu. Am admirat cu uimire copiii de piatră iubiți de poet, ne-am îndulcit cu fructele delicioase de pe aleea ce duce către Biserica din Livadă, în apropierea mormântului, unde și-a dorit să doarmă somnul de veci. Cel mai emoționant pentru mine a fost momentul în care soția cunoscutului poet, Giorgiana Radu Avramescu, mi-a dat un autograf pe cartea pe care am cumpărat-o, fiind primul pe care l-am primit și fiind special pentru mine. Ceea ce am învățat din privirea blândă a doamnei este să păstrăm vie amintirea persoanei dragi, chiar dacă a părăsit lumea aceasta”.

Foarte apreciate de către copii au fost și atelierele organizate de voluntari: „La atelierul de chimie am făcut multe experimente distractive și uimitoare. La școală, chimia nu m-a atras atât de mult, însă aici am învățat cât de magică poate fi. A fost foarte interesant să facem experimente sub îndrumarea unui adult, să combinăm substanțe și să ne jucăm cu legile fizicii, așadar, această activitate a fost absolut creativă și neașteptată”, a spus Ana. De o sensibilitate aparte a fost și subiectul de mare actualitate printre elevi, bullyingul: „Mai întâi am tratat interdisciplinar tema pro-viață, am îmbinat noțiuni din religie, biologie și genetică, am înțeles dreptul oricui la viață. Am înțeles cât de fragile sunt sentimentele și cum ar trebui să ne respectăm unii pe alţii și să ne implicăm atunci când constatăm acte de bullying, care provoacă nesiguranță, teamă și pierderea încrederii în sine”, afirmă tot Ana.

Pentru seara festivă, copiii au realizat trei piese de teatru pe care cu multă dăruire și bucurie le-au pus în scenă, ne-au arătat talentele lor și ne-au provocat cu ghicitori creștine, neputându-și ascunde regretul că timpul a trecut atât de repede. „O experiență cu adevărat fermecătoare, de la oameni până la locurile vizitate. Plec din această tabără rămânând cu amintiri de neuitat! Am vizitat muzee pe care orice român ar trebui să le vadă măcar o dată în viață. Cu siguranță, voi reveni! Deși a fost prima mea tabără, nu cred că voi trăi ceva asemănător, a fost o experiență unică, copiii au fost foarte sociabili, glumeți și extrem de talentați”, mărturiseşte Irina. „Nu voi uita momentele petrecute alături de tot grupul și sunt recunoscătoare pentru oportunitatea pe care am avut-o de a petrece câteva zile într-un loc plin de lumină, cu oameni care m-au inspirat”, a spus Alexia. Răzvan afirmă că: „m-au încântat toate locurile și persoanele pe care le-am întâlnit. Voi reveni, cu siguranță, împreună cu părinții mei pentru a retrăi frumusețea acestor zile”.

Cu bucurie, duminică dimineață am participat la Sfânta Liturghie, alături de enoriașii locului, apoi, cu binecuvântarea părintelui, am pornit la drum, așteptând să revenim la școală, unde sperăm să avem rezultate la fel de frumoase, spre lauda lui Dumnezeu.

(Denisa Daniela Popescu este profesoară la Școala Gimnazială Nr. 195 din București)