Aproape 4.000 de tineri au participat la conferinţa duhovnicească cu tema „Iisus Hristos - Bucuria Vieții”, organizată sâmbătă, 3 septembrie, la Sala Palatului, cu prilejul Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea. Invitaţi au fost Liana Stanciu-Georgescu, cunoscut om de radio şi televiziune şi preşedinte al Asociaţiei „Părinţi pentru Ora de Religie” (APOR), şi lect. univ. dr. diac. Adrian Sorin Mihalache, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi.
Despre trei dintre caracteristicile vârstei tinerilor, şi anume dorinţa de a căuta un sens al vieţii, imboldul de a lega prietenii noi şi dorinţa de a progresa, a vorbit lect. univ. dr. diac. Adrian Sorin Mihalache în cadrul conferinţei „Iisus Hristos - Bucuria Vieții”. Aceste caracteristici ale adolescenţei, a subliniat diac. Adrian Sorin Mihalache, îşi împlinesc rostul lor în Biserică, ca fiind „ambientul cel mai potrivit pe care-l poate găsi cineva în lumea aceasta pentru dezvoltarea lui armonioasă”. Sensul vieţii depinde de modul în care fiecare om îşi petrece fiecare zi, fiecare clipă a vieţii sale, deoarece „ceea ce faceţi, vă face, adică devenim ceea ce trăim. Modalitatea prin care alegem să acționăm, toate acestea ne zidesc sau ne pot dăuna. Sunteți la vârsta «Vreau!», «Pot!», «Vreau să pot!». Tinerii visează lucruri mărețe, își propun să învingă imposibilul, iar societatea nu duce lipsă de oferte. Însă, spune Sfântul Apostol Pavel: «Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. 6, 12). Devenirea nu se reduce doar la realizarea unei cariere strălucite, ci trebuie să trecem dincolo de orizontul profesional, să cultivăm mila și bunătatea față de semeni. Aceasta ne înfrumusețează caracterul în aspecte lăuntrice, pe care munca pentru o carieră nu ni le poate oferi. Am descoperit înțelepciunea Sfinților Părinți, şi astăzi valabilă, că maturizarea nu se realizează experimentând mai mult decât alții lucruri noi, ci se câștigă prin alegerile juste și înțelepte care discern între propunerile lumii, ocolind experiențele care stârnesc patimi, și alegându-le pe cele care ne zidesc sufletește. Într-o lume prea mult interesată să crească încasările și profitul de pe urma producțiilor ludice și de divertisment, este vital să ne păzim simțurile, să ne îngrijim de curăția minții și a inimii. Sunt convins că ați verificat deja, în multe dintre împrejurările vieții, că mâinile pot fi spălate cu mai multă ușurință decât mintea. De mizeria de pe mâini poți scăpa în câteva zeci de secunde, dacă ai la îndemână săpun și apă, dar de amintirea unei imagini necuviincioase pătrunse în minte nu poți scăpa uneori ani la rând și nu voi găsi un detergent miraculos cu care să mă pot spăla de mizeria informațională care mi-a pătruns în minte și nici nu voi găsi un bandaj care să-mi vindece rana inimii, în afara lacrimilor pocăinței”, a explicat diac. Adrian Sorin Mihalache.
„În căutarea sensului, Dumnezeu devine imposibil de evitat”
Lectura textelor Sfintei Evanghelii din viețile sfinților arată că nici un sens nu le poate cuprinde pe toate precum o face Persoana lui Hristos, cu viața și cu jertfa Lui, cu tainele pe care le săvârșim în Biserica Lui. Adică, omul, „care nu poate trăi fără un sens, în căutarea sensului, Dumnezeu devine imposibil de evitat”, a evidenţiat diac. Adrian Sorin Mihalache: „Dacă ceea ce facem, ne face, atunci fiecare clipă contează, fiecare clipă are un preț, de aceea viața este foarte prețioasă. Şi dacă, în vreun moment din viaţă, aţi simţit nevoia unui sens, atunci ştiţi deja că sensul pe care îl căutăm, cel pentru care vrem să trăim, nu cuprinde doar datele cunoaşterii, ci şi viaţa. În sensul pentru care trăiesc trebuie să fiu cuprins şi eu, şi familia mea, şi străbunicii mei, şi viaţa lor, şi dragostea mea pentru ei, şi moartea lor. Însă un astfel de sens cuprinzător nu-mi stă la dispoziţie în cele oferite de lume. Mulţi gânditori vechi şi noi au constatat lucrul acesta: lumea nu ne poate împlini nevoia de sens și nici măcar nu poate oferi măcar vreun sens, ea așteaptă un sens conferit de la noi. Și sensul pe care îl căutăm e un sens care se împlineşte într-o legătură tot mai strânsă a vieţii mele cu semenii mei, în comuniune cu Dumnezeu. Iar aceasta este viaţa Bisericii, trăită în comunitatea parohială, unde îi găsesc pe toţi cei dragi mie şi pe toți cei care nu mai sunt, cei adormiţi în Domnul.”
Despre dorinţa tinerilor de a lega prietenii noi, părintele diac. Adrian Sorin Mihalache a explicat că cei care sunt implicaţi în activităţile şi viaţa parohiei deja se află într-o familie mare, uniţi de Hristos în aceeaşi credinţă, iar prin rugăciune şi Sfânta Liturghie, cu moşii şi strămoşii noştri: „Dovezile medicale ne spun că firescul vieții este să avem o practică spirituală și să credem în Dumnezeu, astfel, credinţa este ingredientul principal pentru o sănătate emoțională și spirituală. Nimic nu ne poate uni mai mult decât Hristos Domnul, pentru că El ne aduce în starea de a trăi unul pentru altul și împreună pentru El într-un exercițiu de jertfă reciprocă.”
Tinereţea este caracterizată de dorinţa de a progresa, de a realiza ceea ce alţii nu au reuşit să facă, iar locul unei astfel de exersări continue este viaţa parohială, întrucât parohia este „cea mai extinsă tabără de antrenament spiritual din câte avem la dispoziţie, este locul unde putem cultiva cel mai mult virtuțile”, a mai spus părintele diac. Adrian Sorin Mihalache. „A fi este mai important decât a ști și a avea. Există cercetări medicale în acest sens potrivit cărora compasiunea, întrajutorarea sunt mai sănătoase, nu numai pentru cel ajutat, ci mai ales pentru cel care le exersează. Având valori mai înalte în care credem, suntem mai puternici în fața suferinței, mai rezistenți în fața tentațiilor plăcerii și ale consumului, mai tari în fața morții. Cu cât sunt mai înalte valorile în care credem, cu atât voința și autocontrolul sunt mai puternice. Multe constatări afirmă astăzi că fără o experiență spirituală ce decurge din credință, omul nu poate introduce o ordine în poftele sale. Ca să se salveze pe sine dintr-o viață defectă, fără o orientare autentică a vieții, nici lumea nu poate fi salvată din conflict și indiferență, poluare şi consumul egoist prin prioritatea exagerată acordată propriilor plăceri. Prin nici o lege, alta decât cea duhovnicească, nu putem instaura la nivel planetar cumpătarea și compasiunea ca mod de viață. Toate acestea sunt posibile numai prin viața religioasă și, în mod deplin, prin Biserică”, a conchis lect. univ. dr. diac. Adrian Sorin Mihalache.
„Dumnezeu este ca oxigenul, nu-L simți, dar nu poți să trăiești fără El”
Datoria tinerilor ortodocşi, a explicat Liana Stanciu-Georgescu, este de a mărturisi pe Hristos celorlalţi tineri care nu au o viaţă în Biserică. „Dumnezeu este mai valoros decât facebook-ul, decât orice. Dumnezeu este atât de actual, pe cât vrem noi să fie. Am venit să vă spun că energia tinereții voastre și cumpătarea adultă pot face împreună foarte mult. Un tânăr mi-a scris pe facebook că, «deşi Dumnezeu nu are telefon, eu vorbesc în fiecare zi cu El. Dumnezeu nu are facebook şi cu toate astea suntem cei mai buni prieteni. Dumnezeu nu are twitter şi, totuşi, Îl urmez oriunde și am senzația că este cu mine peste tot». (...) Fraţilor, eu vă îndemn să vorbiţi cu oamenii, să îi ascultaţi, să îi ajutaţi să înţeleagă. Rugaţi-vă pentru cei care hulesc sau acuză! Rugaţi-vă şi când ne e bine, şi când ne e rău sau teamă! E citat, nu mai știu cine l-a spus, dar este foarte important: «Dumnezeu este ca oxigenul, nu-L simți, dar nu poți să trăiești fără El»”, a îndemnat Liana Stanciu-Georgescu.
În partea a doua a conferinţei, cei doi invitaţi au dialogat cu tinerii pe diferite teme propuse.
