Domnul meu și Dumnezeul meu, cu ce-l putem bucura noi, copiii, părinții și dascălii pe aproapele nostru, în aceste zile minunate de sărbătoare? Către cine să ne deschidem acum, Părinte, cerul inimii noastre,
Crăciunul, renaștere a speranței de mântuire
Crăciunul, cea mai așteptată sărbătoare în lumea creștină din perioada rece a anului. O sărbătoare ce numără mai mult de 2.000 de ani și căreia i se asociază zeci de simboluri: Moș Crăciun, bradul, portocalele, cozonacul, colindele…
O moștenire strămoșească de valoare și strâns legată de sărbătoarea Crăciunului sunt colindele. Mesajul lor este simplu și înălțător: „Hristos Se naște, slăviți-L!” Suntem obișnuiți să cântăm aceste colinde de mici, ca semn al mărturisirii credinței ortodoxe și Nașterii Domnului. Sau cel puțin așa credem.
Să nu uităm că societatea de astăzi, influențată puternic de consumerism, trăiește foarte „intens” Crăciunul. Listele de cadouri imense, care necesită buget și timp, răpesc mintea creștinului cu mult timp înainte de apropierea sărbătorilor de iarnă. Grija unui brad mai mare și mai frumos, a ținutei, a mesei, a oaspeților… devine problematica centrală a sărbătorii. Iar copiii trebuie neapărat să cunoască câteva poezii pentru Moș Crăciun și niște colinde, pentru a perinda tradiția.
În societatea occidentală, decalajul dintre adevăratul sens al Crăciunului și obișnuințele oamenilor de celebrare este și mai mare. Crăciunul nu reprezintă decât cina în familie, cadouri și apropierea sfârșitului de an. Bucuria Nașterii lui Hristos este înlocuită cu obiecte de valoare, abundența dulciurilor și forfota târgurilor de Crăciun. Dumnezeu este dat afară de la propria serbare.
Aceste adevăruri sunt foarte dureroase. Tradiționalizarea și formalizarea Crăciunului sunt o cale dinspre Dumnezeu spre necunoscut. Hristos Se naște în fiecare an. El este viu și adevărat. El este centrul sărbătorii și nu toate celelalte lucruri materiale. Iar Crăciunul nu reprezintă un sfârșit de an, ci mai degrabă o renaștere a speranței de mântuire, deoarece Mesia Se întrupează din nou și ne arată că este cu noi până la sfârșit.
Ce este deci Crăciunul? Este Sfânta Liturghie în primul rând. Este conștientizarea importanței spirituale a sărbătorii. Este mărturisire prin colind, cu adâncă credință și înțelegere a sensului versurilor, a Nașterii lui Mesia. Și, nu în ultimul rând, este împărțirea bucuriei materiale și spirituale cu cei mai puțin avuți. Acest Crăciun ne poate aduce pace, liniște și bucurie sufletească!