Centrul Cultural „Socrate” al Parohiei Miroslava II cu hramul „Duminica Sfinţilor Români” şi-a deschis în această săptămână porţile pentru primele activităţi dedicate copiilor. Pentru început,
Cred... în ora de religie
Seria zece a cursului CRED (Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți), proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman) a încheiat apoteotic formarea profesorilor de religie din județul Prahova în abilitare curriculară a noii programe de gimnaziu, apărută la ordinul ministrului educației naționale nr. 3.393/28.02.2019. Fac câteva aprecieri în urma parcurgerii acestui curs care, recunosc, a elaborat o programă bine gândită, realizată de specialiști în domeniul educației și a cărei structură s-a bazat pe competențele europene cheie, dar adaptate specificului culturii și civilizației țării noastre.
Este de la sine înțeles că procesul de învățământ, însemnând predare-învățare-evaluare, pune accent pe elev, văzut ca partener al formării sale, alături de profesor și determinat în mod constant să-și dezvolte gândirea critică, creativitatea, spiritul antreprenorial, civic și artistic. Toate elementele din sfera metodologiei școlare au fost valorificate și orientate pentru a-i ajuta pe elevi să se exprime liber, să aibă curajul să-și spună părerea (fără teama de a greşi), să fie empatici și toleranți, toate acestea cu scopul de a se adapta societății în care trăiesc.
Formarea unui caracter moral-religios
Desigur că la disciplina Religie temele au fost abordate și tratate din perspectivă hristologică și eclesiologică, pentru că religia creștin-ortodoxă înseamnă, mai întâi de toate, viețuirea în Hristos. Deși s-au utilizat aceleași metode, sugestii metodologice și competențe ca și la alte discipline, ele au vizat formarea unui caracter moral-religios, în spiritul învățăturii Evangheliei. Adaptați și pregătiți să facă față provocărilor acestei societăți, dar dispuși oricând să se detașeze de duhul acestei lumi, ei vor fi asemenea ucenicilor lui Hristos, făclii vii, care să-i lumineze și pe alții. În orice demers didactic făcut, am recunoscut valori și atitudini creștine, întâlnite în pildele Mântuitorului și în toată activitatea Sa pedagogică, semn că noi nu facem decât să mergem pe calea Lui.
Am realizat astfel că Hristos este Pedagogul absolut, Care, în timpul desfășurării activității Sale învățătorești, a folosit metode (deductive, inductive, active), mijloace didactice (pilde, predici), reușind atât de eficient să-i învețe pe oameni Adevărul (deci a avut și un ideal educațional!). Îl numim pe Iisus Hristos Învățătorul Suprem, în sensul că din Însăși Persoana Sa decurge învățătura care arată drumul adevărat al omului spre eternitatea desăvârșită a existenței. El e Învățătorul și învățătura în Persoană. El e Cel ce propovăduiește Adevărul. În El se identifică subiectul învățăturii cu obiectul ei.
Cuvintele lui Clement Alexandrinul vor să arate că, în tradiția creștină, toți oamenii, indiferent de vârstă, sunt copiii lui Dumnezeu, iar Pedagogul absolut este Hristos Însuși, Care ne duce pe noi, copiii, la mântuire: „Toate câte le cerem în chip binecuvântat de la Dumnezeu ca să ni se dea nouă, pe acelea le dobândim dacă ascultăm de Pedagog”. El ne-a fost încredințat de Tatăl iubitor când ne-a poruncit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultați!” (Marcu 9, 7). „Caracteristica pedagogiei Lui nu-i nici foarte aspră, dar nu-i nici desăvârșit de slabă, din pricina bunătății Lui. Pedagogul ne poruncește, dar, totodată, ne arată că putem împlini poruncile Lui”, spune Clement Alexandrinul. Prin împlinirea poruncilor, Dumnezeu ne îndeamnă la înfăptuirea binelui.
Îmbogățirea experiențelor didactice
Însă, acest program de formare profesională nu ar fi avut atât de mult succes fără un formator pe măsură, fiind coordonat magistral de către părintele nostru inspector, Mihail Spătaru, care deține suficiente calități atât de necesare unui adevărat îndrumător: pregătire teologică și pedagogică, devotament, seriozitate, spirit ludic, empatie și creativitate. Prin activitățile realizate, ne-am reamintit împreună cât de mare este înrâurirea noastră asupra elevilor. Copiii observă, analizează și decid să colaboreze cu o persoană, nu cu o teorie, atașându-se mai întâi de profesor și ajungând apoi să îndrăgească materia predată de acesta. Așa se întâmplă și în cazul disciplinei Religie. Iubim Persoana, pe Iisus Hristos, Care S-a identificat cu propria învățătură. Urmăm calea Sa, pe care El Însuși a urmat-o, purtăm crucea pe care El Însuși a purtat-o. Dincolo de noutățile metodologice, de creativitatea și originalitatea activităților și mijloacelor de învățământ, a resurselor educaționale deschise, complementare și auxiliare conținuturilor predate, am conștientizat și mai mult că de noi depinde calitatea actului didactic. Noi trebuie să adaptăm aceste programe școlare vârstei, specificului clasei, în fond, fiecărui elev în parte, pentru a-l ajuta să-și ia avânt, să-și dezvolte propriile aptitudini și abilități și, mai mult decât orice, să devină bun cetățean nu numai al acestei țări, ci mai ales al Împărăției cerești.
Un alt aspect pozitiv al acestui curs este acela că a contribuit la o aprofundare a cunoașterii, a comuniunii și îmbogățirii experiențelor didactice pe care le-am împărtășit cu colegii mei, pe care i-am redescoperit și i-am apreciat și mai mult, cu acest prilej.
Cursul CRED a adus spre analiză și formare de bune practici inclusiv programa de consiliere și dezvoltare personală, un instrument de real folos pentru profesorii diriginți de la clasele gimnaziale. După părerea mea, principiul general pe care l-am constatat în îndrumarea și consilierea elevilor noștri este și el de inspirație divină, pentru că tot Hristos ne-a învățat regula de aur, atât de importantă în relațiile dintre ei: „Ci toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și prorocii” (Matei 7, 12).
Pe deplin convinsă că voi aplica cele învățate la curs, încercând să devin un profesor de religie și mai bun, voi reflecta în același timp la cuvintele Sfântului Grigorie al Nyssei despre arta și misiunea preoților și dascălilor: „Săvârșirea binelui constituie un leac pentru suflet (...), iar răul provine din îndepărtarea de Dumnezeu”. Însă, „cei dintâi care trebuie să cunoască adânc învățătura creștină sunt cei puși să îndrume viața și dreapta credință pentru ca, prin ele, Biserica să crească, iar numărul celor intrați în rândurile ei să se înmulțească prin propovăduirea cuvântului adevăratei credințe, în auzul cât mai multor credincioși (...). Nu există o singură metodă de a învăța pe toți cei care se apropie de învățătură (...), bineștiind că, dacă ținta învățământului este una, metoda de a-l propovădui nu-i pentru oricine aceeași”.